Mi-am cumpărat căști. Nu o să ascult muzică pe stradă, căci nu merg deloc pe jos. (N-am tălpi de pantofi tocite. Pantofii mei mor de plictiseală, nu de uzură). Iar la volan nu le pot folosi. Dar le țin pe urechi când sunt în fața calculatorului. Mă izolează fonic total de orice zgomot. Ușor-ușor, construiesc turnul de fildeș. E alegerea mea.

În turnul meu de fildeș, ajunge numai muzica pe care vreau s-o ascult. Cum e asta, primită de la un prieten. I-am și zis că s-ar auzi cumva cu căștile mele cele noi, cu care sunt fericită ca un copil, pe urechi. Demult nu m-am mai bucurat așa! Și chiar se-aude 🙂

P.S. – Tuturor prietenilor mei de pe Facebook le reiterez, de-aici, din turnul de fildeș, ce-am scris cu multe zile în urmă: Ca și după revoluția din ’89, va veni momentul în care fiecare dintre noi își va tria cunoștințele cu care interacționează, va reevalua caracterele care se arată în situații complicate, având în vedere reacțiile emoționale, patimile și exacerbările din zilele pe care le trăim.