… că unii dintre vechii castelani regretă vremurile de acum câțiva ani. Regretă Castelul, așa cum a fost el inițial. Nostalgercările mele dia, deh. Mereu ni se pare că trecutul a fost frumos…

Toate încercările mele ulterioare de a restaura atmosfera de atunci au eșuat. Recunosc. Pentru că nu depinde numai de mine. Degeaba vin eu și postez ceva, dacă fiecare își vede de viața lui, de noile lui perocupări. Pentru că – trebuie să recunoaștem – nimeni n-a stat pe loc. Și eu privesc în urmă cu nostalgie. Dar asta nu ne ajută cu nimic. Nu ne e suficient. Acum, sunt alți oameni care citesc pe-aici. Care, poate, habar n-au ce-a fost pe vremuri. Care nu cred că au licărirea aia de ghidușie pe care noi, veteranii, o cunoaștem.