Daca ar absolvi toti atatia studenti cata poate piata muncii sa preia am dizolva la facultati pe capete pt. ca piata muncii e f. putin ofertanta.Sunt inginer horticol ;nu am lucrat niciodata in domeniu pt. la agricultura stiti cum stam.Poate ca treaba d-lui Basescu e sa dezvolte piata asta a muncii.

Sistemul nostru de invatamant produce doar “elite”. Nu conteaza deloc ce stii sa faci sau cum stii sa faci. Hai sa privim si invers. Stiu un noian de absolventi de facultate bursieri, silitori, ai caror parinti nu au avut resursele necesare pentru spagi si temenele. Nici in perioada facultatii. Nici dupa. Si nici n-au loc de munca pentru “diploma” lor. Una e vanzatoare, 10- 50 sunt agenti comerciali ( nope, nu dintr-aia pe care ii vedem in filme, care negociaza contracte si au procent, visand sa ajunga parteneri in firma :)). Dintr-aia care zic mersi pentru niste bonuri de masa si 600 de lei pe luna. Vei zice ca se complac…nu-i asa. Au incercat zeci de interviuri,au depus CV-uri la zeci de angajatori. Nu ca munca ar fi o rusine, doar ca ar fi fost pacat sa nu isi foloseasca achizitiile. Adica vreau sa zic achizitii solide, nu doar pe hartie. Si care stiau sa aplice lucrurile invatate. Acum mare parte din cunostinte s-au dus…au fost uitate cu varsta sau s-au invechit. Si toate acestea pentru ce? Pentru ca nu au avut in dotare decat mintea lor sclipitoare, pe care nimeni n-a dat doi bani. In schimb au avut castig de cauza spagarii, leprele si pitipoancele care stiau sa dea din fund si din coate, mai ales avand o ruda unsa bine, sau care putea sa unga pe cine trebuia. Eu nu sunt vreun geniu, jos palaria in fata celor despre care am povestit, dar am absolvit totusi o facultate de stat in vremea cand examenele erau inca examene. Am participat odata la un concurs pentru ocuparea unei functii publice. Ha! M-am inscris eu frumos, am invatat timp de aproape o luna toata legislatia roamaneasca aferenta, basca legislatia privind afacerile europene, fondurile de finantare, etc. Irelevant. Si a venit examenul, care se tot dadea pana la momentul cand puteau anula ceva conditii de participare, ca sa poata fi ocupat postul de cine trebuia (cum am aflat mai tarziu, caci a fost si ocupat). Domnul cu pricina, mare stab local si sustinut intens, care si-a depus dosarul in ultimele 5 min, a scris el frumusel ce avea de scris, si a inceput sa discute cu cei din comisie de afaceri comune, miscari de trupe si relatii. Pe fata. Detasat si cu flit. Atunci, am intrebat suav ” Mai scriu, sau imi vad de treaba mea?” Si am fost invitata sa beau o cafea in sala de examen. Mi-au folosit informatiile acumulate, ce-i drept, nimic nu-i intamplator. Dar am ramas asa c-o greata si c-o lehamite. Doamne, ce proasta am fost! Chiar mi-a zis cineva cu state vechi in institutia respectiva: “Dar cum putut crede tu ca vei fi angajata? La varsta ta, mai esti atat de naiva? Dar ce, erai cumva sora cuiva, cumnata cuiva, cumatra cuiva? Stii pe cineva sus?” “Sus” e un cuvant care inca mai dainuie, s-a strecurat al naibii printre toate tentativele de eradicare a coruptiei:))Sa nu ti se faca lehamite sa mai inveti? Ca daca e sa privesti prin prisma faptului ca inveti pentru tine, e ok, dar asta poti face frumusel acasuca la tine, fara sa ii mai chinui pe parinti cu taxe ( nu de scolarizare), drumuri, carti scrise de profesori pe care e musai sa le cumperi ca de nu te pica la examen, mancare, cazare, si tot ceea ce impune invatamanul romanesc gratuit. Care iti ofera o diploma cu care te poti sterge lejer undeva. Cam atat am avut de spus.

Exact despre asta vorbim. Dacă ar fi mai mulți ”ingineri” care să creeze locuri de muncă, totul ar fi în lanț. Câtă vreme dezechilibrul persistă, filosofii se vor plânge că șomează sau sunt prost plătiți (dar fără să vedem, cu adevărat ceva valoros din din partea lor), societatea băltește în mocirlă.
Magda, un singur lucru n-ai luat în calcul: antreprenoriatul.

Antreprenoriatul e alta discutie, o noua fateta a teoriei formelor fara fond. La noi, fond financiar si legislativ. Eu vorbeam de cei care N-AU. ca sa initiezi o afacere ai nevoie de capital. Pe care clar nu-l strangi muncind 10 ani pe un salariu de mizerie. Si clar nu ti-l imprumuta nici o banca, cu amaratul tau de salariu. Un cerc vicios. E atat de uzitat cuvantul acesta, de zici ca bunastarea sta undeva, pe un raft, dar ti-e lene sa intinzi mana sa o iei. Mana, i-am umplut pe someri de idei antreprenoriale, cica pentru scaderea nivelului somajului. S-au investit bani grei din fonduri europene pentru deschiderea unor minti care erau ele saracele deja deschise, dar n-aveau “cu ce”. De la teorie la practica e luuuung drumul, e plina tara de idei antreprenoriale 🙂

Gata, nu mai scriu, ca nu vreau sa fie eu Gica Contra 🙂

Foarte buna scrierea. Nu avem nevoie de atatea facultati. Eu umblu prin lume de 7 ani. Am inceput ingineria in tara, inca se faceau 5 ani la tcm. De la sfarsitul anului 1 am inceput sa lucrez fara plata intr-o fabrica in Bacau, 3 schimburi de 8 ore, normal ca am bagat foarte mult schimbul 3, adica 22-6. La mijlocul anului 4 am gasit un contract in Canada si fara sa ma gandesc la cate sacrificii am facut sa ajung in anul 4 (taxe, nopti nedormite si pierdere a 28 kg in 2 ani,25 in primele 6 luni)a plecat. Dupa perioada de acomodare am inceput sa intreb pe acolo si am aflat ca o companie cu 250 de angajati, 90 de cnc-uri(centre de prelucrare cu comanda numerica) avea angajati cu diploma de inginer 2 oameni (unul roman). In schimb aveau foarte multi tehnicieni cu diploma si scoala de 3 ani, multi apprentice, si suficienti proaspeti imigranti. Lipsa diplomei nu m-a afectat, da am inceput la 40 000 pe an in loc de 50 000, dar asa am reusit sa invat mai mult si sa pot urca. De acolo dupa 4 ani am plecat in Spania ,in dorinta de a veni mai aproape de casa, aici acelasi lucru diplome putine. Acum am ajuns in Norvegia unde statul nu ofera prea multe locuri bugetate in facultati, tocmai pentru a pregati forta de munca de care are nevoie.Statul in schimb ofera facilitati companiilor din productie pentru a primi la instruire(practica) tineri inca din liceu sau chir si mai tineri.Sfatul meu ar fi sa fie indrumati tinerii spre domenii de productie, sa mai si producem ceva nu se poate dezvolta doar sectorul tretiar de servicii fara sa producem nimic.
Nu doar o facultate iti poate oferi o viata mai buna, ba chir in zilele noastre cred ca iti ofera doar frustrari.

Pai ce sa mai adaug, nu prea am ce, mai bine zic: subscriu!
A, ba da, sa zic totusi ceva: acum vreo 21 de ani cineva a zis ca suntem “stupid people“ si ne trebuie 20 de ani ca sa ne revenim.
Prin 2010, cand s-a implinit termenul, ma uitam ca nu prea sunt semne. Si abia apoi mi-am dat seama: incepem sa ne desteptam, nu devenim dintr-o data.
Aha. Deci e bine, eu am absolvit deja anul 1, acusica trec in anul 2.

Magda mai scrie ca eu te aprob! Nu esti deloc Gica contra!
Poate s-a ajuns aici si din cauza unor parinti care nu au facut facultate dar acum au ceva bani si ceva situatie datorita banilor, iar copilul lor trebuie sa faca neaparat facultate daca ei nu au putut. Vad ca pe o frustrare a acestor parinti. Am fost si eu intr-o situatie asemanatoare cu a ta, dar locuind intr-un orasel, am auzit din timp pentru cine era pregatit postul asa ca am lasat-o balta.

Acuma, să mă apuc să-i dau dreptate întâi-mincinosului, e ca şi cum mi-aş vărui cu noroi gardul dinspre stradă. Dacă intervine ceva care să-l motiveze, mâine se va contrazice senin:buni şi filozofii, Canalul trebuie finalizat (musai în mandatul lui 😉 )

Ai foarte mare dreptate in ceea ce priveste lipsa de adecvare a programelor universitare cu nevoile de pe piata muncii. Si lucrurile stau chiar mai rau. Pentru ca oricum diploma nu le atesta nicio competenta nici studentii nu fac eforturi sa capete vreuna. Vor doar diploma nu si competenta pe care o presupune. Multi dintre ei nu stiu nici macar ce arr fi trebuit sa-i invete facultatea pe cre chipurile au absolvit-o.
Dar. Nu toti sunt asa, din pacate exact cei care invata cu adevarat si sunt competenti in domeniul in care s-au pregatit o fac doar pentru a putea sa plece si sa se realizeze in strainatate. De ce? Pentru ca aici nu au loc. Piata muncii este practic moarta.

@Magda Hisum:
Rationament curat pana la cristal.

Buna ziua,

Legat de acest subiect, pot sa va impartasesc si eu propria-mi experienta:selectie angajati+cunostinte teorie/practica.

Intrarea mea in campul muncii in ultimul an de facultate a fost facilitata de: existenta unei firme ce furnizeaza solutii IT care a cautat sa angajeze studenti ai facultatii de Cibernetica, din anul IV. La inceputul primului semestru, la cursul de cibernetica d-l profesor ne-a comunicat intentia firmei respective ( post de analist proces), prin urmare cine doreste sa participe la un viitor interviu sa se inscrie pe o lista. Nu stiu cati au participat, dar au fost din toate cele 4 serii din anul respectiv(numai din seria mea cel putin 20 studenti s-au inscris). In final echipa de analisti a fost formata din 6 studenti(Cibernetica), iar cea de programatori din 4 studenti(Politehnica). Aceasta a fost strategia firmei.

Ulterior, am intrat in sistemul financar-bancar, deoarece am vrut in principal un domeniu mult mai complex de analizat, asadar putine sanse sa intru intr-o rutina fara iesire.
Din ce am vazut eu, practica in ceea ce priveste selectia angajatilor pentru un anumit post in acest sistem consta in: cautarea, pentru inceput, in interior, fie in institutia respectiva, fie in altele dar din acelasi domeniu. Abia in ultima instanta in exterior. Aceasta desigur depinde de post, de cerinte-responsabilitati, de nevoia la momentul respectiv, pentru care o anumita experienta este necesara.
Cu siguranta ca o astfel de strategie de angajare poate starni nemultumiri, dar ma gandesc ca daca as fi angajator si eu as face la fel. Cred ca si eu as cauta mai intai in interior pe cineva de care am nevoie acum, pentru finalizarea unei cerinte specifice, pe cineva recomandat, si abia ulterior in exterior, pe cineva despre care nimeni nu-mi poate spune nimic. Depinde, de la caz la caz, totusi.

Despre cunostinte dobandite:
dintotdeauna am invatat la toate materiile, care ulterior bineinteles nu toate mi-au folosit. Am avut momentele mele de revolta, cand vedeam ca parca nu mai puteam asimila nimic din ce trebuia invatat la noul loc de munca (legislatie + solutiile IT(tot procesul lor de creare)) si imi reprosam ca daca as fi avut alta abordare, si daca as fi stiut..daca si cu parca. Insa mi-am dat seama ca in zadar ma mai gandesc eu la trecut. Cineva a avut incredere in mine, mi-a dat o sansa. Si m-am straduit sa nu dezamagesc.(Aflata in Bucuresti, la 400 km departare de casa, de parinti, dupa toate sacrificiile lor pentru mine, in principal gandul ca toate acestea ar fi fost in zadar, m-a ingrozit.)
Suportul teoretic in aria de IT, atat cat a fost(in liceu+facultate), mi-a folosit. Aici sunt notiuni exacte, trebuie doar sa stii sa le mulezi pe cerintele procesului analizat. Insa cand vorbim de analiza procesului in sine, de ex.in sistemul financiar, ca sa il poti defini trebuie sa il intelegi. Iar intelegerea lui deplina nu a venit pana nu am imbinat suportul teoretic cu practica.

In incheiere,pentru ca se vorbea in postari despre absolventi care cu greu isi gasesc un job, doar cateva aspecte: credinta mea este ca fiecare om isi are locul lui in aceasta lume. Stiu ca am un Dumnezeu care m-a creat cu un anumit scop, iar eu am misiunea sa il duc la indeplinire. Este crystal clear pentru mine. Si este o onoare, nu o obligatie. Niciun om nu ameninta locul altui om. Devierea de la acest principiu, din ce am observat eu, permite invidiei sa nasca, un element distrugator a tot ce este frumos intre oameni.

Nu sunt in masura sa dau sfaturi, si sper sa nu fiu judecata prea aspru, dar imi permit sa spun, si sper sa fie privit ca o incurajare, nu ca ceva arogant, privit cu superioritate, de undeva de sus:
– iti doresti un job atat de mult, dar nu reusesti sa il obti la o firma anume, verifica mai intai daca: jobul respectiv este si voia lui Dumnezeu pentru tine(dc tot suntem o populatie peste 90% crestini, inseamna ca stim cum aflam asta). Daca stii ca este voia Lui, poate nu este timpul acum pentru aceasta. Si credinta ar trb sa-ti dea pace, o liniste in interior, si iti va da puterea sa te pregatesti in continuare in domeniul ales, iar rezultatele vor aparea cu siguranta.
Daca nu este voia Lui, inseamna ca are ceva mai bun pentru tine pregatit. Rugaciunea te ajuta sa treci peste, si sa accepti asta.
Poate nu ar trb sa uitam ca in acest univers, viata ta nu este privita izolat, ci in relatie si cu celelalte vieti. Orice lucru are vremea lui. Dar o vreme stabilita de El, nu de mine sau tine.

Nu spun ca este usor, sa nu se creada asta. Este f greu sa renunti la tine, la dorintele tale, si sa te lasi pe mana altcuiva. Dar cand stii ca acel Cineva tine in mana Universtul, ce poate fi mai linistitor.

– nu in ultimul rand: nu te crede superior celorlati, nu fi arogant. Oricate cunostinte ai avea, oricat de destept ai fi, caracterul face mult mai mult. Daca iti faci treaba asa cum stii mai bine, esti serios, responsabil, nu barfesti, nu te intereseaza ce face x sau y negativ(iei aminte, dar atat), nu vei avea decat de castigat.

In final, depinde tine cum iti faci viata, grea sau usoara. Depinde cum alegi.

http://youtu.be/qLi5HH_A0YE divort doar in ultimul moment :

Am luat doar niste pasaje care arata clar diferenta de nivel atat d.p.d.v. al calitatii invatamantului, cat si d.p.d.v. al nivelului de trai. Parerea mea este ca nu le poti separa si nu ai cum obtine performanta fara suport material masiv si consistent. De asemenea, renuntarea la principiul pilei, al relatiilor, este definitoriu in atingerea unui nivel cat mai performant.

Parintii cheltuiesc, in medie, aproape 1.500 de lei pe an pentru sustinerea unui copil intr-o scoala de stat, bani care merg pe meditatii, rechizite sau uniforme, in timp ce statul roman aloca cea mai mica suma per elev din UE, respectiv 1,5 mii de euro, potrivit unui studiu al “Salvati Copiii”.In Suedia, sistemul educational a fost transformat prin introducerea posibilitatii ca oricine – parinti, grupuri din societatea civila si, cel mai important, intreprinderi comerciale – sa-si infiinteze proriile scoli, care primesc finantare pentru fiecare elev de la stat, aproape in acelasi cuantum ca si scolile de stat.In Germania, de exemplu, aproximativ zece miliarde de euro sunt investiti in constructia si renovarea scolilor, un lucru bun pentru companiile de constructii si o masura populara in randul elevilor, parintilor si profesorilor, care nu are, insa, efecte vizibile in calitatea invatamantului, scrie Newsweek. In anul 2008, bugetul educatiei a fost de 22,3 miliarde lei, suma directionata in felul urmator: 10% catre invatamantul prescolar, 36,1% catre invatamantul primar si gimnazial, 19% catre invatamantul liceal si profesional, 0,5% catre invatamantul postliceal, iar restul de 34.4% catre invatamantului superior. Nu avem inca date detaliate pentru 2009 si 2010, insa in ultimii doi ani, bugetul Ministerului a ramas relativ constant, astfel incat sumele nu pot diferi foarte mult comparativ cu 2008.

Acum, daca raportam finantarea la numarul elevilor aferent fiecarui nivel educational, obtinem urmatoarele cifre:

– in invatamantrul prescolar, in anul 2008 erau inscrisi 653.000 copii, cheltuiala medie per copil fiind de aproximativ 3.400 lei/an;
– in invatamantul primar si gimnazial erau cuprinsi 1,75 milioane elevi, cheltuiala medie per elev fiind de 4.570 lei/an
– in invatamntul liceal si cel profesional invatau 974.000 de elevi, cheltuiala medie fiind de 4.300 lei/an.
– in invatamantul superior de stat (licenta+masterat+doctorat) erau cuprinsi aproximativ 600.000 de studenti, cheltuiala medie fiind de 10.000 lei/an.
– pe toate nivelurile de invatamant, suma medie cheltuita de stat pentru educatia unui elev/student a fost de circa 5.200 lei.

Cum sta Romania in comparatie cu alte tari

1. Invatamantul primar si gimnazial: in anul 2008, suma medie cheltuita in tarile membre ale Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica a fost de circa 8.000 dolari, suma calculata la paritatea puterii de cumparare (dolari PPC).

Pentru comparatie, suma de 4.570 lei cheltuita in Romania este egala cu aproximativ 3.000 de dolari PPC (la cursul mediu din anul 2008). In Ungaria, cheltuiala medie a fost de $4.700, in Polonia de $4.600, in Cehia de $5.000, iar in Slovacia de $3.900. Pe de alta parte, in tarile dezvoltate, sumele ajung la $10.700 in cazul SUA, $9.000 in cazul Marii Britanii, $6.700 in cazul Germaniei, si $7.500 in cazul Frantei.

2. Invatamantul liceal si profesional: suma cheltuita in Romania este echivalenta cu 2.700 dolari PPC, cu $6.000 mai putin decat media OCDE. De remarcat faptul ca, in multe dintre tari, suma alocata pentru educatia unui elev din clasele de liceu este mai mica decat cea alocata pentru educatia unui elev din clasele gimaziale, cea mai mare diferenta fiind inregistrata in Finlanda, unde suma este cu o treime mai mica. In Romania, diferenta este de 6%.

Pe tari, suma alocata in Ungaria este de $4.471, in Polonia de $4.613, in Cehia de $6.000, in Germania de $10.600, iar in Franta de peste $12.000. Cele mai mari sume se cheltuie in Elvetia si Luxemburg: $19-$20.000.

3. Invatamantul superior: in Romania, cheltuiala medie a fost de 6.400 dolari PPC, fata de $13.707 cat este suma medie la nivelul OCDE, insa mai trebuie sa tinem cont de faptul ca, in invatamantul privat romanesc, cheltuiala medie nu depaseste 2.300 lei sau 1.500 dolari PPC, astfel incat, suma medie cheltuita pentru educarea unui student in intreg invatamantul superior romanesc (public + privat) nu a depasit $4.700 in 2008.

In Ungaria, cheltuiala medie a fost de $7.300, in Polonia de $7.063, in Cehia a depasit $8.000, in Germania si Franta a fost de $14-15.000, iar in SUA a ajuns la $30.000 (pe fondul taxelor mari percepute de unele universitati).

De asemenea, exista diferente foarte mari intre tari in ce priveste raportul dintre suma alocata educatiei in invatamantul superior, si cea alocata invatamantului preuniversitar. In Romania, diferenta este de aproximativ 100% (finantarea per student este dubla fata de finantarea per elev), procent similar Germaniei, in SUA diferenta ajungand la 160%. In Ungaria, Cehia si Franta, diferenta este de aproximativ 60%, in Polonia de 50%, iar in Japonia de 75%.

Draga, d-le just me.Inseamna ca voia Lui D-zeu este ca noi romanii sa nu prea avem locuri de munca deocamdata.Sa mai asteptam ,dara.

@Simona: tot ce stiu este ca toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, si nu o spun eu, o spune Cuvantul lui Dumnezeu. As putea afirma ca: Daca romanii il iubesc pe Dumnezeu, inseamna ca situatia locurilor de munca este una benefica pentru noi. Insa oare romanii Il iubesc cu adevarat? Numai cand ma gandesc ca in institutiile in care am lucrat(atat cat am putut cunoaste) am gasit cel mult doua persoane interesate intr-o oarecare masura de Dumnezeu, restul nu dadeau 2 bani, efectiv nu erau interesati. Esti privit ca un ciudat dc vorbesti despre asa ceva. Cel putin eu asta am vazut.
In ultima instanta, daca Romania este unde este, daca romanul o duce asa cum o duce(in cel mai bun caz un supravietuitor), vina nu poate fi decat a oamenilor, Dumnezeu nu poate fi considerat vinovat de asta sau de orice altceva. Opinia mea.

o saptamana usoara!

numai bine.