Psihologul american M. Hoffman susține că două treimi din relațiile părinți-copii sunt evenimente disciplinare, în urma cărora copilul învață să se supună. Contextul creează supunere – mai spune el. Dacă mă uit în jur, condiționările fiecăruia dintre adulți (financiare, sociale etc) îmi arată clar că supunerea de care dau dovadă a fost al naibii de bine învățată în copilărie.

Până când nu vor înțelege că independența financiară anulează supunerea care îi condiționează spre compromis, oamenii vor adânci tiparul supunerii, bine scrijelit pe scoarța lor cerebrală. Și vor continua să facă compromisuri, să înghită și să se plângă. Vor continua să-și tranzacționeze demnitatea, căci depre mândrie nu poate fi vorba. Vor continua să se lase manipulați. Vor continua să accepte prețul care li se oferă. Și – de cele mai multe ori – vor fi ieftini. Al naibii de ieftini. Adevărate chilipiruri.

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.