Mă gândesc, de ceva vreme, să scriu despre jurăminte. Dar nu despre cele de dragoste, alea cu ”te voi iubi până când moartea ne va despărți”, ci despre cele care vin ca urmare a însușirii unor principii etice (”ce trebuie să fac”). Întâmplător, am citit de curând un articol care, cumva, completa gândurile mele. Era despre jurământul pe Biblie pe care-l depun politicienii. În ce măsură politicienii respectă ceea ce jură sau cuvintele alea nu sunt altceva decât vorbe-n vânt, nu cred că e cazul să mai discutăm.

Pe lângă politicieni, mai există categorii profesionale care depun un jurământ care le stabilește principiile morale ce urmează a fi respectate în ceea ce vor practica. Jurământul lui Hipocrate, cel pe care-l rostesc medicii la finalizarea studiilor, are o vechime de peste 2000 de ani. Chiar dacă s-a reformulat (și a fost adoptată o formă modernă, în 1975), principiile inițiale s-au păstrat. Astfel, un medic va jura așa:

Odată admis printre membrii profesiunii de medic:Mă angajez solemn să-mi consacru viața în slujba umanității;

Voi păstra profesorilor mei respectul și recunoștința care le sunt datorate;

Voi exercita profesiunea cu conștiință și demnitate;

Sănătatea pacienților va fi pentru mine obligație sacră;

Voi păstra secretele încredințate de pacienți chiar și după decesul acestora;

Voi menține prin toate mijloacele onoarea și nobila tradiție a profesiunii de medic;

Colegii mei vor fi frații mei;

Nu voi îngadui să se interpună între datoria mea și pacient considerații de naționalitate, rasă, religie, partid sau stare socială;

Voi păstra respectul deplin pentru viața umană de la începuturile sale chiar sub amenințare și nu voi utiliza cunoștintele mele medicale contrar legilor
umanității.

Fac acest juramant în mod solemn, liber, pe onoare.

Deși nu se depune solemn un jurământ, poate tocmai din cauza structurii militare în care ordinele vin de sus în jos, în cazul luptătorilor din Legiunea Străină există un Cod de onoare care stabilește limitele între care un legionar va activa și ale cărui principii le va respecta. Și chiar le respectă!

Legionar, ești un voluntar care servește Franța cu onoare și fidelitate.

Fiecare legionar este fratele tău de arme, nu contează naționalitatea, rasa sau religia sa. Tu îi vei fi solidar uniți într-o singură familie.

Respectă tradițiile, fii atașat de șefii tăi, disciplina și camaraderia sunt virtuțile tale.

Mândru de statutul tău de legionar, arăți asta prin ținuta ta în permanență elegantă, comportamentul tău este demn și modest.

Soldat de elită, te antrenezi cu seriozitate, îți întreții armele ca fiind ce ai mai de preț. Ești în permanență interesat de forma ta fizică.

Misiunea este sacră, o execuți până la capăt cu orice preț.

În misiuni , deciziile tale sunt lipsite de pasiune sau ură, îți respecți inamicii învinși, nu-ți vei abandona niciodată morții, nici răniții și nici armele.

M-am bucurat când am citit că, în 2009, după apariția crizei, absolvenții de la Harvard s-au angajat să își folosească cunoștințele în slujba comunității, iar gestul lor s-a extins la peste 250 de școli de business. Astfel, a apărut Jurământul MBA care ne duce cu gândul la etica în afaceri:

Jur că voi face bani responsabil.
Jur că nu mă voi implica în acte de corupţie.
Jur că voi conduce compania cu integritate.

Principii simple care, dacă ar fi respectate, ar putea schimba lumea în care trăim. Dar între depunerea oricărui jurământ și respectarea lui de-a lungul vieții mai intervine ceva: conștiința proprie a celui care jură. Despre conștiință, altădată…

 

 

 

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.