Nu știu cât de reală este povestea. Dar eu am ascultat-o cu plăcere. Se spune că atunci când a murit bătrânul Koç, unul dintre cei mai bogați turci (poate cel mai bogat, nu știu), a lăsat o moștenire de 21 de miliarde. Înainte de a pleca la cele veșnice, a scris două scrisori și le-a lăsat cu limbă de moarte: pe prima, fii săi s-o deschidă imediat ce el trece la cele veșnice, iar pe cea de-a doua să o deschidă la întoarcerea de la înmormântare.

Bătrânul și-a dat duhul, iar fiii săi au deschis prima scrisoare, în care au citit: ”Dragii mei, știți că am fost copil sărac, am muncit enorm să mă ridic și să ridic imperiul pe care acum vi-l las moștenire. Și mai știți că toată viața mea am suferit de frig. De aceea, ultima mea dorință este să mă înmormântați încălțat cu șosete”. Cum ritualul de înmormântare la musulmani nu acceptă îmbrăcăminte, ci doar giulgiul alb, copiii i-au ascultat dorința și i-au pus șosete. Când a văzut imamul, a întrebat ce e cu șosetele alea, căci corpul trebuie să fie gol atunci câmd se învelește în kefen/giulgiu. Și, evident, i le-a scos și a trecut la oficierea îngropăciunii.

Ajungând acasă, fiii miliardarului au deschis nerăbdători cea de-a doua scrisoare, în care tatăl lor scrisese: ”Dragii mei fii, eu n-am reușit să-mi cumpăr o pereche de șosete cu 21 de miliarde, așa că să nu credeți  cumva că veți fi fericiți cu banii pe care vi-i las moștenire”.