Nunțile și botezurile românești s-au îmbogățit, de câțiva ani, cu minunatele mărturii: mici obiecte care ar trebui să-ți amintească, peste timp, că ai participat la eveniment. Am primit, de-a lungul vremii, de la suzete din cristal, până la punguțe din mătase (ca rochia miresei) cu bomboane și poze înrămate, în miniatură. Obiecte total inutile, dar care costă. Zilele trecute, la ședința cu părinții (deh, clasa a opta), am fost stupefiată să văd cum subiectul ”banchet” a fost propulsat pe lista de priorități, deși mai e un an școlar de trecut și nu toată lumea are ca principală preocupare festivitatea&petrecerea de la final. Nu intru în amănunte, deja s-au spus altundeva. Dincolo de faptul că, la 14 ani, mie mi se pare nepotrivit să-ți arunci copilul într-un tipar pentru adulți, cu stat la masă ca la nuntă și împachetat totul în rigiditatea solemnității, un singur lucru s-a omis a fi spus. Dacă toată organizarea e ca pentru o nuntă, de ce nu facem și mărturii de la banchet?

[Update]: M-am tot gândit ce fel de obiect ar constitui o piedică în calea uitării. Zău că poza ar fi cea mai cuprinzătoare. Dar încap toți participanții în ea?