“Intrăm intr-o perioadă în care tot vom remodela: bugete de familii, bugete de companii, bugete de țări” – Adrian Vasilescu, BNR.

Decurg unele din altele: când se reduce bugetul unei țări, implicit, se reduc bugetele multor companii/instituții. Și, pe cale de consecință, asta afectează multe persoane. Nu mai e cazul să intrăm în amănunte și să vorbim despre diminuarea investițiilor și reducerea locurilor de muncă… Ar trebui ca fiecare om să fie conștient de asta. Dar speranța e cea care-i face să creadă că ei nu vor fi loviți, nu li se va întâmpla tocmai lor. Și – nu știu ce mă face să cred – oamenii nu strâng bani albi pentru zile negre, ci continuă să trăiască la aceleași standarde la care s-au dedulcit în ultimii ani. Evident, sunt ca insecta (libelulă?) din reclama Vodafone: Trăiește clipa! Nu vor să gândească pe termen lung, poate trag nădejdea că se vor descurca ei cumva, că doar n-au murit de foame nici pe vremea ailaltă. Proprietățile cumpărate și-au pierdut valoarea de achiziție, ratele la credite  curg… Cam asta e realitatea multor persoane. Și, cu toate atea, mulți încă mai cred că viața lor va fi ca înainte. Când (le) era bine…

Și nu știu câți oameni și-au pus întrebarea: dacă mâine rămân fără serviciu, câte luni îmi pot asigura existența?

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Categorii: De sub tiară