Zilele trecute au fost, poate, cel mai bun exemplu, pentru mine, că societatea mediatică a reușit să subjuge și să dirijeze stilurile de viață ale foarte multor români. Le-a ocupat mintea și timpul cu aceleași teme (vreo câteva: Sfânta Maria Mică, sărbătoarea anuală a țiganilor/rromilor, gazonul de pe National Arena) impuse pe agenda publică. În România, foarte mulți oameni au avut ca preocupare și principală temă de dezbatere (e drept, pentru o perioadă de o zi-două) subiectele astea. Uniformizarea și-a făcut treaba, repetiția era la mama ei acasă! Micile tipare (predictibile când le impui tema) au funcționat perfect. Oamenii au reacționat similar, li s-au mai dus niște zile din viață. Evident, cu consumul nervos aferent: înjurând cu obidă gazonul că n-a fost cum s-a promis sau cum se așteptau, cârcotind de pe margine la imaginile de la televizor etc. Descărcarea emoțională a avut fix efectul butonului de reset: punct și de la capăt. Vor merge mai departe, în așteptarea noilor teme de pe agenda zilei, într-o viață socială mult figurativă, cumpărând tot ce li se promovează în calupurile publicitare, aruncându-se la prima gratuitate oferită, repetându-se și repetându-și propriile tipare personale.

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Categorii: De sub tiară