O amintire veche de-un an. Monte Carlo, restaurantul thailandez. În jurul mesei, noi, mai mulți. Mâncăruri asiatice, cu antreuri cu nume ciudate, ca niște silabe fără sens adunate toate-ntr-un loc, cu supă tom yam, fel principal ales după poze, căci silabele anterioare persistă și aici, parcă mai de neînțeles decât mai devreme. Muzică discretă, de care are grijă Sam, un Buddha mare, multe brizbrizuri de decor asiatice, o ușoară aromă de bețișoare parfumate aprinse, o puternică aromă de condimente și mirodenii dulci, venind de pe platourile comandate. Ore relaxante, noapte afară, vin franțuzesc. Și fum de țigară. Cu toate astea, mirosurile se simt distinct. Comandăm desertul. Nu prea știm ce-nseamnă, în ciuda eforturilor chelnerilor de a ne explica. Ne orientăm după poze, dar la asiatici niciodată nu poți fi sigur că ți-ai imaginat corect. KHAO NIAO MAMUNG, Perles du Japon sur le lit de mangue, MAYA SPHERE… Lista e citită și răsucită pe toate fețele. De unde Dumnezeu să pricepem ce sunt perlele alea japoneze? Sau cum să traducem silabele fără sens în deserturi concrete și delicioase? Comandăm cam la întâmplare. O explicație ajutătoare ne spune că va veni o cutiuță plină cu ceva: cu o prăjitură savuroasă așezată pe un pat de ierburi tropicale. Nici nu mai contează, câtă vreme chelnerul ne garantează că e mândria lor, cel mai rafinat desert și cel mai gustos. Minunea se produce, însă, când ne este așezat în față, într-un cufăraș ca o casetă de bijuterii cât palma, legat cu fundițe din frunze lungi. Desfacem nodurile, ridicăm capacele. Pe un pat de frunze și ierburi verzi, proaspete, un gogoloi auriu cât să-ți încapă în palmă. Hi! Gomboți! – tresare, în stânga mea, prietena M., ardeleancă de la Târgu-Mureș. Uimirea noastră e și mai mare, căci nu înțelegem ce zice. Parcă altfel era trecut în meniu desertul…  Gomboți cu prune! – continuă ea. Mergem acasă și vă fac în septembrie, când sunt prunele de toamnă, un castron întreg! Mâncați până vă săturați!

Ei, da, abia acum înțelegem. Minunata specialitate, desertul deosebit de rafinat erau fix găluștele cu prune pe care le cunoaștem cu toții și cărora, în Ardeal, li se spune gomboți.