Orașul lui Arhimede. Acolo s-a născut, în 287 î.e.n. Acolo a și murit, pe vremea când orașul era colonie grecească cu auto-guvernare, în timpul așa-numitului asediu al Siracusei. Soldatul roman nu l-a cruțat, chiar dacă încerca să-și apere cercurile desenate pe nisip…

De la Taormina la Siracusa sunt vreo 100 km. Se coboară, practic, pe insulă. Relieful vulcanic din apropierea Etnei se transformă, ușor-ușor, după ce treci de Catania, în calcaros. E sud rău și sunt peste 40 de grade în luna august.

Sunt locuri pe care trebuie să le vezi o dată în viață. Mi-ar trebui o viață matusalemică să le văd pe toate… Dar am ajuns la Siracusa. (Și la Ortigia, insula legată de oraș printr-un pod.) Acum, nimeni nu mai aleargă pe stradă, gol, strigând Evrika! Ar fi fost nefiresc să fie așa. Căci ”un corp scufundat într-un lichid este împins de sus în jos în sus cu o forță egală cu greutatea lichidului dizlocuit de acel corp” a fost deja enunțat, de două milenii, de către Arhimede, rezolvând problema Coroanei de Aur.