Ne-am întors de câteva zile… Sicilia, Taormina. Un orășel mic, de zece mii de locuitori. Stațiune celebră în secolul trecut. Cocoțat pe stâncile vulcanice, căci Etna nu-i chiar așa departe, ba chiar veghează fumegând, vechiul orășel este extrem de romantic. Ca să ajungi în centru, trebuie să urci cu mașina pe serpentine amețitor de înguste, pe care abia încap (uneori nici nu încap!) două mașini ce merg în sens opus. Sau poți să iei telecabina de jos, de lângă plajă. Aici, telecabinele se plimbă pe cablu în grupuri de câte patru: unele urcă, altele coboară. Că turiștii nu prea merg pe scări așa o distanță… Perpendiculare pe strada principală, paralelă, cumva, cu marea, dar aflată la înălțime, sunt străduțe înclinate, pline de restaurante și magazine. Încântător e că mesele sunt așezate afară, pe treptele late. O masă pe-o treaptă, mai cobori și e o altă masă… Plante mediteraneene din abundență, balcoane din fier forjat, un parc superb, cu măslini pe trunchiurile cărora sunt montate tăblițe cu numele soldaților italieni căzuți în război, panorame superbe, marea albastră plină de bărci, yachturi și vase de croazieră ancorate și, în zare, vulcanul care continuă să fumege. Iar când se supără și aruncă lavă, spectacolul e vizibil, fără probleme, din oraș. Grămezi de turiști (fără români și cu puțini ruși!), unii de-un sejur, alții de 2-3 ore, coborâți de pe vasele de croazieră să facă un tur al orașului, biserici deschise zi și noapte, magazine de suveniruri, cu celebra ceramică de Sicilia și obiectele cu Il Padrino, cafenele în care se bea mai mult cafea americană decât espresso, siesta obligatorie din timplul zilei, galerii de artă, cântăreți ambulanți și soldați romani pe post de statui vii, limba italiană și dialectul sicilian. Cel în care un ”bună seara” care ți se spune la intrarea în magazine sună al naibii de românește… Și mai e Isola Bella, insula aflată în golful de la baza orașului. Aflată în proprietate privată până acum câțiva ani, insula a fost vândută, de către proprietari, statului. RAPPS-ului sicilian, să zic așa… Cu tot cu căsuța cocoțată sus, în vârf, pe stânci, printre copaci..