Mie asta îmi inspiră. Cam ca în imaginile de mai jos. Doar că valurile sunt mai mișcătoare, nu stau la poză. Și marea… cât vezi cu ochii. Și cer albastru. Foarte albastru. Îngrozitor de albastru. Și niște palmieri, fie ei și plantați pe-acolo. Și pietre rotunde aduse de apă, la mal. Și sarea care rămâne pe corp, după ce ieși din mare. Aia care strălucește. Și un ponton sub care se zbat, noaptea, valurile. Și un cocktail – mojito sau altceva – cu care să stau în față până se topește gheața și se-ncălzește paharul. Și stelele atât de aproape, că pot întinde mâna până la ele. Și briză. Și pielea arsă de soare, cu valuri de căldură și de frig. Și ruptă de lume. A venit vacanța!