Nu chiar de dimineață. Dar avem timp. Ziua e lungă și nu avem altceva de făcut. Mă obișnuiesc repede cu mașina, deși are pedalele mai tari. Zilele următoare o să constat asta, când încerc să cobor treptele și mușchii gambelor mă dor. Dar până atunci mai e. Intrăm pe autostradă. Înainte, mă informez cum e cu viteza și dacă-s radare. Condu fără grijă, mi se spune. Și asta fac. Destul de aglomerată la început, autostrada străbate dealuri și munți, trece prin tunele săpate în piatră.

Pe alocuri, din trei benzi rămân numai două, una fiind în reparație, pe porțiuni scurte.

Încerc să fur cu coada ochiului imagini, atentă la condus.

După vreo șaptezeci de kilometri ajungem la Canalul Corint, cel care face legătura între Marea Egee (Golful Saronic)…

… și Marea Ionică (Golful Corint).

De aici începe Peloponezul, separat de Grecia chiar de canal. Suntem pe teritoriu încărcat de istorie, mulți conducători antici, cu secole bune dinainte de Cristos, visând să taie istmul. Însă cel care a excavat pentru prima dată pământ în vederea construirii canalului a fost Nero, în secolul I după Cristos. După moartea lui, lucrările au fost abandonate, fiind reluate multe secole mai târziu. Astfel canalul a fost terminat în 1893 și dat în folosință. Cu o lățime de 21 de metri și o adâncime de 8 metri, Canalul Corint este folosit de vasele turistice, căci cele mari, deși ar scurta drumul dintre cele două mări cu cca 400 km, nu prea au cum să treacă…
Și pentru că tot am amintit de turiști, una dintre atracțiile din acest loc este platforma de bungee jumping.

Am avut noroc și am asistat la o săritură deasupra canalului. De pe un pod metalic, pe care mergeam în șir indian spre platformă, am putut vedea cum un tânăr a sărit.

[Later edit]: Am reușit să urc și filmulețul pe youtube. Marea dezamăgire a spectatorilor era că n-a atins apa…

Mai era pregătită o fată să facă același lucru, dar n-am mai stat.

Mai aveam de mers în Peloponez. Printre localități cu nume pe care le știm din mitologie, spre vechea capitală a Greciei, Napflio.