Grecia. Am fost 4 zile. Așa, de-o gură de oxigen până la concediu și de-un cadou mai altfel pentru ziua lui. Prima zi începe mai pe la prânz. După zborul cu avionul și alegerea drumului mai lung și mai spectaculos, pe malul mării, până la hotel. În drum, trecem pe lângă stadionul de marmură (Kallimarmaro), cel pe care au avut loc primele Jocuri Olimpice, în 1896.

Cazare rapidă, primul drum cu metroul de la Megaro Muzikis, un soi de palat al muzicii, teatru și sală de concerte. Nu suntem japonezi, dar avem de văzut. Multe. Înainte de toate, ne oprim să mâncăm, la o tavernă din Plaka. Alegem să stăm pe un acoperiș, de unde putem vedea panorama Atenei.

Soare, cer cu nori plimbăreți, vară. Chelneri cu tăvile ridicate deasupra umerilor.

Salată grecească, roșii cu gust, tzatziki cum n-am mai mâncat niciunde, mâncare tradițională. Și apă rece.

Plecăm pe Acropole. Urcăm la pas, pe străduțe înguste, obosim (deh, obișnuința mersului în mașină!). Mulți turiști, nu neapărat japonezi.

Nu ai mare lucru de văzut – mi se spusese. Și vezi că sus e vântul foarte puternic! Ba am avut de văzut. Deși e în restaurare, Parthenonul, construit în stil doric, templul sacru închinat zeiței Athena Partehnos, patroana orașului, e impresionant.

Vedem Cariatidele de la Templul Erechtheion, construit în stil ionic. Cariatidele originale, celebrele zeițe din marmură, se află la muzeul de la baza dealului (una dintre ele este chiar la British Museum), cele de pe Acropole fiind copii extrem de fidele.

Mai vedem, de sus, Teatrul lui Dyonisos, în care seara cred că e un spectacol, căci sunt multe pregătiri. După mii de ani, e perfect funcțional și are o acustică deosebită.

Coborâm și ne așezăm să ne tragem sufletul la o terasă. Bem caffe fredo, cum bea toată lumea aici. Suntem într-una din zonele teraselor de fițe din Atena. E aproape seară și noi mai avem treabă. Mai e de văzut un meci, celebra finală. Pentru asta, trebuie să ajungem în Kolonaki. Iar eu mai am de răcit…