superb!!!! – exclama designerul din mine :))

nu conteaza ce fel de dos ar incapea acolo! – reusit sau nu acest locsor inspira pe altii sa-si dezvolte ideile..

mai ales pt RO – unde cafenelele in mare parte arata cam la fel – peretii, gresie/faianta :), lumini, aceiasi furnizori de mobilier, aceleasi modele de scrumiere, tacamuri, vesela, fetele acritoase.. :))
– sunt si exceptii frumoase, indraznete, pline de caracter, comode si confortabile si prietenoase (!!!), care iubesc pe clientii sai.. – dar sunt rarisime, in continuare, cu toata deschiderea noastra ‘europeana’, suficiente tehnologii noi si, in sfarsit, accesibile… , tot creierul ‘ne’ constipa uneori .. ( pe ‘noi, pe unii din noi’ :)) )

o sa trimit link-ul mai departe 🙂

Tanya, asta cam așa e. Sunt destul de anoste cafenelele de la noi. Toate la fel, fără personalitate. Una singură (din ce-am colindat eu) e un pic altfel, dar e amenajată într-o expoziție de mobilă cu piese unicat :))

manule, acu’ nu mi se mai pare ca ai frici. asta ii bine.

da’ imi pare ca ai cazut in pacate de nostalgii de gauche caviar. (culmea ii ca mi-a venit asta in minte dupa ce am vazut un articol cu si despre oana niculescu mizil.)

eu zic ca ar trebui sa mai cauti. da’ nu in carti si muzici sofisticate. nu houellebecq, nu yael naim… nu stiu un’ sa cauti. nu am sfaturi. eu as cauta in lucruri mai simple.

nu stiu de ce te cauti atata de un an incoace. ia o mica pauza. mananca un mar la zece dimineata. bea o bere rece mai pe seara. stiu ca nu e de doamna. da’ mai trebuie sa mai ne si descaltam din cand in cand. odihneste-te. doamne feri de burn out de tat soiu’.

toader, merele nu-mi plac (de fapt, nu prea mănânc fructe) iar alcool nu beau :)) Nu-ți face griji, sunt bine. Când simt că obosesc peste măsură, iau o pauză de câteva zile și fug un pic într-o altă țară. Mă scufund într-o altă cultură și mă resetez :)) Uite, de data asta n-am mâncat un măr la 10 dimineața, ci am mâncat pâine prăjită unsă cu ulei de măsline și am băut un pahar cu apă rece. Tot simplu 🙂

Eu şi familionul, într-un autobuz DAF, fiul meu de vreo 4 ani atunci.
Pentru cine nu ştie: aceste autobuze aveau nişte scaune din plastic tare, cu o gaură la mijloc. Fiul meu, la vîrsta întrebărilor “de ce aia, de ce ailaltă“ întreabă în gura mare: tati, de ce au făcut ăştia găuri în scaune? Fără să aştepte răspunsul meu, decretează tot el: ca să iasă pîrţul pe aici, cînd fac oamenii cîte un pîrţ.
(Nu vă mai spun ce a urmat în autobuz, da?)

In spiritul celor mai sus declarate: dacă nu au găuri, sunt scaune speciale pentru consumatorii de cafea. Dacă au găuri, sunt pentru amatorii de bere!!!! 🙂