Azi, colindând pe blogul lui Răzvan Pascu, am văzut un filmuleț cu schimbarea gărzii la palat, în Atena. Mi-am amintit că astă vară, în Monaco, am asistat la ceremonialul de la Palatul Princiar. Evident, e impresionant. La fel, schimbarea gărzii la Palatul Buckingham a devenit obiectiv turistic, trecut în ofertele agențiilor de turism și care adună mii de oameni.
Zilnic trec prin fața intrării principale în Palatul Cotroceni, în drumul meu la/de la muncă. De cele mai multe ori, o pustietate desăvârșită se remarcă în zonă. Nici țipenie de om. Despre gardă, ce să mai zic. Uneori, niște polițiști stau în vreo mașină (mi s-a întâmplat să mă semnalizeze cu farurile, s-o las mai moale cu viteza pe porțiunea aia). Rar, când vine sau pleacă șeful cel mare și eu mă nimeresc prin zonă, polițiștii sunt în intersecția aia și dirijează circulația. Oameni la muncă și-atât. Ce gardă somptuoasă? Ce eveniment? Ce mulțime care să urmărească ceremonialul? Din câte știu, în România doar la Alba Iulia, în Cetatea Medievală, există așa ceva. Atât. Nici la Parlament, nici în altă parte. În viața de zi cu zi, nu dăm doi bani pe momentele festive, după cum se vede. Pe simboluri… Deși ar cam trebui… Ne-ar fi bun un moment de-asta solemn, în care mulțimea să vadă cu ochii ei prezentarea armelor și predarea de ștafetă. Poate ne-ar umbla un pic și la sentimentul mândriei naționale…

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Categorii: De sub tiară