Acum și aici! // 16 April 2011
Întâmplător, am văzut ieri, la televizor, imaginile cu fetița luată din casa tatălui de către mamă. Și tot circul aferent. Știți voi, scandalul Moni și Iri (cuplul aspirațional, cu ceva vreme în urmă, pentru mulți. Aspirațional chiar și inversat: ea cu bani, el frumos. Că suntem o societate bolnavă până-n măduva oaselor!). Fetița are câțiva anișori. E fragilă. Părinții și-o dispută. Nimeni nu ține cont de ea: nici părinții, nici avocații și executorul judecătoresc, nici jurnaliștii. Ea e un bun târât prin fața camerelor de luat vederi, plimbat prin mulțimi de adulți iresponsabili. Eu cred că, de fapt, n-o iubește, cu adevărat, nimeni. E doar folosită într-un scandal pe bani și imagine. Căci, un părinte care chiar își iubește copilul, înainte de toate, și-l protejează. Să nu sufere. Îl ține departe de lucrurile, faptele și acțiunile care ar putea să-i facă rău. Îl lasă să trăiască în lumea lui, de poveste, cu zâne bune și păpuși cu rochițe roz. Nu și-l dorește cu disperare pentru el. Singurul lucru important e ca acel copil să nu fie traumatizat, să crească fără sechele. Or, toți adulții iresponsabili pe care i-am numit anteriori exact asta nu fac. Dragostea nu trebuie să fie egoistă. Căci aia nu mai e dragoste. E boală: obsesie sau orice altceva. Poate dorință de proprietate. Dar pe viețile oamenilor nu poți face acte de proprietate! Copiii nu sunt bunuri. Nu-i cumperi din vitrină cu mii de euro. Și nu te poți juca cu psihicul lor, oricât ar trâmbița pe la tv tot felul de psihologi părtinitori că fetița nu va suferi nicicum. Dorința mamei de a deține copilul acum și aici, de a intra în proprietatea sa (căci eu asta văd), mă îngrozește. Iar statul – alt incapabil și iresponsabil care (o spun din nou!) e depășit ca formă de organizare și trebuie pus altceva în locul lui – nu are nicio soluție de punere sub protecție a micuței până când părinții își rezolvă litigiul!
