Îmi povestea o prietenă, proaspăt întoarsă de la un tratament în SUA, că, în perioada aia, soțul ei, aflat și el acolo, să o susțină, mergea într-o zi pe stradă, amărât. Că așa se-ntâmplă. Când ai probleme, necazuri, nu poți să te ascunzi. Chiar dacă nu vrei să se vadă asta pe fața ta, tot se vede. Și cum mergea omul amărât, cineva, un american care venea din sens opus, odată ajuns în dreptul lui, l-a întrebat: Hei, omule! Te văd supărat. Ce-ai pățit? Ce ți s-a întâmplat? Știți cum sunt americanii – sau cum îi considerăm noi: superficiali. Dar, în întâmplarea prietenilor mei, americanul necunoscut nu mi s-a părut superficial. Deși aparent gândim că s-o fi băgat și el în seamă așa, de complezență, faptul că a avut ochi cu care să remarce supărarea de pe chipul și din atitudinea omului, spune foarte multe. Mă întreb dacă, în România, văzându-l așa, ar fi deschis cineva gura să zică: Hei, omule, te văd supărat. Mi-e teamă că nu. Ne-am obișnuit atât de tare cu oamenii necăjiți, încât a devenit o normalitate să trecem pe lângă ei și să ne vedem numai de problemele noastre. Habar n-am dacă americanul avea de gând să facă mai mult pentru omul nostru sau doar să-l asculte. Dar, la noi, cine te ascultă când ai necazuri? Știu, veți spune că familia și prietenii. Dar, dintre ei, câți sesizează singuri și câți dintre ei trebuie întâi sesizați de cel aflat în necaz, ca apoi să aibă deschidere și pentru problema ta? Cine te sună, în România, fără nicio treabă punctuală, ca să te întrebe ”Ce mai faci?” și nu ”Ce faci?” (și acesta, ca formulă de introducere către treaba sa punctuală)?
Am devenit egoiști și egocentrici, în goana noastră după cine știe ce. Nu ne mai impresionează nimic, nu mai rezonăm decât cu lucrurile care ne aduc vreun beneficiu, începem să devenim răi și lași, să nu cumva să ne luăm pe umeri și problemele altora. Sau, poate, așa om fi fost dintotdeauna. Deși, fiecare dintre noi, când ajunge într-o perioadă vizibil sensibilă și e vulnerabil, așteaptă să-l întrebe cineva: Hei, omule, te văd supărat. Ce-ai pățit?

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.