Diana îmi scrie, într-un comentariu : ”Mana draga, observ din ultimele postari ca te-ai “radicalizat”: cititorul nu mai pleaca meditativ sau nostalgic de pe blogul tau, ci oarecum “trezit la realitate” si obligat sa ia o pozitie”. Și nu pot să combat asta. Are dreptate. E adevărat că sunt obosită, că nu mai apuc să citesc mai mult de-o pagină-două seara, înainte de culcare, că uneori sunt ezitantă, că am fost copleșită de responsabilități, că am avut dileme, că m-am învârtit ca-ntr-un sens giratoriu, până la amețeală, că nu am mai schimbat o vorbă cu oameni cu care, altădată, vorbeam vrute și nevrute, că m-am cam izolat – într-un anumit fel-, că văd și înțeleg multe și nu spun absolut nimic, că, uneori, mi se pare că nu zăresc orizontul. De puțin timp, am luat decizia să uit tot și toate, inclusiv oboseala, și să îmi umplu diverși timpi cu concerte, cluburi, ieșit cu câte-un grup de apropiați la restaurant, sărbătoriri. După care să dorm profund până dimineața, când o iau de la cap cu ale mele. Fără foarte multe gânduri (în mașină, nu mai ascult muzică și nu mă mai gândesc la nimic – pur și simplu vorbesc la telefon probleme punctuale), fără filozofii, fără… Da, și azi voi face la fel. Și săptămâna viitoare. Sunt pe timing. Resetarea totală va veni peste cca două săptămâni (sau așa îmi doresc! Paul știe! 🙂 ), după schimbarea de peisaj și atmosferă. Abia dup-aia îmi voi reveni la normalul cu care i-am obișnuit pe ceilalți: voi redeveni sensibilă, veselă, romantică și hotărâtă, chiar puternică. Căci acum nu sunt așa. Funcționez în parametrii pe care vi i-am descris și pe care îi voi redefini după. Mai multe (inclusiv poze), cum spuneam, după…