Nu mă mai miră nimic, pentru că totul era previzibil. Țara e cam în colaps, politica e o mocirlă, s-au dus naibii specialiștii. Nimeni nu mai are chef să fie priceput în ceva, chiar și școlile de meserii s-au desființat. Facultățile scot licențiați pe bandă rulantă, dilpomele nu au acoperire reală în cunoștințe, absolvenții nu știu să facă nimic. Toată lumea vrea doar bani, ignorând faptul că banii primiți trebuie să reprezinte valoarea unei munci sau a unui serviciu. Lumea e amestecată, ”intelectualii” sunt uneltele perfecte pentru a servi diverse cauze (Hehe! Chiar sunt curioasă dacă acum cei trei din PDL vor rămâne în partid sau își vor da demisia, așa cum ar fi cinstit! Acum se arată cine sunt oportuniștii!), profesorii fac pe managerii, doctorii vând medicamente, prim-ministru e un om care nu are educație economică etc, fiecare face cu totul altceva. Măcar acum, în al doișpelea ceas, poate ne trezim naibii și înțelegem pe vecie că menirea profesorilor e să le predea celor care știu mai puțin decât ei, că habar n-au să facă trecerea de la teorie la practică, să pricepem că nu poți conduce nimic dacă nu ai cunoștințe de management, că nu poți să faci pe managerul dacă nu pricepi economie, că nu poți avea rezultate dacă lucrezi pompieristic.
Cineva posta, azi, pe facebook, un citat. Habar n-am dacă îi aparține sau nu lui Winston Churchill, dar cred că suntem la momentul la care ar trebui să respectăm naibii asta: ”A unsprezecea poruncă ar trebui să fie: Și vedeți-vă fiecare de treburile voastre!”

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Categorii: De sub tiară