Abia m-am întors de la spectacolul ”Al cincilea anotimp” al lui Tudor Gheorghe, împreuna cu corul și orchestra Filarmonicii ”Oltenia” din Craiova. Fiecare spectacol e impresionant. Am râs, am zâmbit, am aplaudat, mi s-au umplut ochii de lacrimi (la un moment dat), mi s-a făcut pielea de găină (la alt moment). Am plecat din sală cu o stare de liniște și – nu râdeți! – fericire. Dintre toate piesele, cea mai sensibilă, emoționantă și plină de forță mi s-a părut asta. Compusă când soția îi era plecată într-un turneu (deh, tot actriță!), iar el, tânărul Tudor Gheorghe, era îndrăgostit până peste cap. Versurile îi aparțin poetului Ion Bănuță. Căci, la concertele lui Tudor Gheorghe, ai parte de poezie, nu de versificații. Iar acompaniamentul simfonic mie îmi place îngrozitor de mult.

O relatare fidelă, aici.

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.