Învălmășite // 8 February 2011
Telefoane. Deadlineuri. Proiecte. Ce faci? Ai juns la birou? Nu, acum plec de-acasă. Sună-mă când ajungi. Ți-am promis că marți. Și azi e marți. Uf, A. n-a mai sunat. Trebuia… De câteva zile… Sigur, da, să ne vedem. Întâi trimit pe mail. Așa e cel mai bine. Să mă pun la curent, să nu vorbim pe lângă. Joi se-ntoarce L., poate vineri. Sau luni. Telefoane. Domnul Z. mi-a zis să vă sun, să vedem cum facem. Cum lucrăm. Sigur, trimiteți-mi pe mail, apoi vorbim. Alt apel. După ce iau ok-urile, vi le transmit pe mail. Așa mi-a zis domnul director. Sigur, zic eu, și preiau un alt apel. Cum să nu? Evident. Zilele astea. Știu, am deadline joi. Trebuie să ajung până atunci la tine. Dar îți dau pe mail acum, să vezi dacă mai e nevoie de ceva. Dacă e ok sau mai sun după altele. Telefon. Ah, îmi pare rău, dar aplicația îmi spune că datele solicitate nu sunt disponibile. E un bug? Ce se-ntâmplă? Am nevoie acum să rulez raportul! Sigur, trimiteți-mi-l pe mail și vedeți la dvs., în interior, ce-i cu aplicația. Da, doamnă, îmi pare rău, eram într-o convorbire, scuze că n-am putut să vă răspund. Ah, mâine la 13? Nu pot, deși mi-ar fi făcut mare plăcere. Dar vorbim dup-aia. Ne vedem data viitoare, sigur că da! R., ce faci? N-ai mai dat niciun semn de viață! Cum, ai uitat că trebuia să trimiți…? Bine, zi-mi mâine dimineață ora. Sună-mă să pot să văd cum fac. Să aștepte cineva acolo. Bună seara, mă scuzați că deranjez la ora asta… Stați liniștită, doamnă, abia am ajuns acasă, nu-i problemă. Îmi pare rău, mâine am o zi full. Vorbim mâine la telefon și-mi spuneți, sigur. Joi sau vineri e mai bine, sunt mai liberă.
Respir. Am ochii roșii. Mă ustură. Și la M. n-am ajuns, să-mi facă controlul la ochi…
Mai dau câte-un F5, în așteptarea unor mailuri târzii…
