Prin toate tehnicile de care amintesti nu cunosti omul; poti in cel mai bun caz sa cunosti ce afirma, ce declama, masca cu care defileaza.

Omul ca om il poti cunoaste numai dupa fapte si in tacere privind. Daca se poate, privindu-l atunci cand crede ca nu e vazut de nimeni sau in situatii limita (accidente, catastrofe, in fata mortii).

Cand vorbesc de empatie oamenilor le scapa faptul ca empatia este ceea ce TRAIESC EI, nu ceilalti. Prin empatie oamenii descopera (daca sunt atenti) ce pareri au ei despre ceilalti si faptele celorlalti (fapte vazute ca manifestari sociale).

“Şi la nume trebuie să ai noroc. Geo Bogza e numele pe care şi l-a inventat un gazetar interbelic, talentat, e drept, dar nu într-atât de talentat şi de productiv, încât să fie pomenit cu evlavia cuvenită mari­lor autori. Geo Bogza a publicat un reportaj, în care a povestit cum s-a plictisit el între două trenuri în Mizil. Dacă ar fi scris reportajul la Buhuşi sau la Făurei, era acelaşi lucru. Mizil, ca şi Geo Bogza, e un nume care promite nu ştiu ce.”
( Am fost o zi gaina la Mizil – Tudor Octavian, Jurnalul National)

Doamna Mana,
pornind tot de la empatia invocata in scriitura domniei tale, vreau sa spun, ca de trei ani incoace gura nu-mi mai tace, “iarba” nu-mi mai place?!Peste tot, mi-am asumat responsabilitatea celor scrise semnand cu numele din buletin, Dorina Avramut ?! Am apelat la numele de copil, Chirila Dorina, dupa ce Dorina Avramut a ajuns de rasul lumii?! Pe Facebook, am recurs la Tu Dor Chirila dupa ce contul mi-a fost dezactivat de doua ori?
Doamna Imparateasa, ar trebui sa apelam la “delete” asa, fara discernamant, doar pentru simplul fapt ca nu putem intelege ?

http://www.ciutacu.ro/articol/cum-nu-m-am-imbrancit-in-piata-operei/

PS Nimic nu este ceea ce pare?!

ce faci cu un om care nu vrea sa te lase sa il intelegi? care ridica ziduri peste ziduri.
cum il determini sa isi comunice trairile, emotiile si gandurile?
sigur, raspunul clasic este : castiga-i increderea. cum?
pana ajungi la empatie ar fi trebuit poate sa iti pui intrebarile de mai sus.

A avea(a te naste cu) capacitatea de a empatiza, e una. Altceva e, insa, sa lasi empatia sa se desfasoare. De cele mai multe ori, “ratiunea” si “inteligenta”, blocheaza acest Dar minunat. Sunt din ce in ce mai multi care folosesc empatia in favoarea persuasiunii.
@toader, zidurile au crapaturi dar nu poti patrunde prin ele decat cu doua conditii: sa fi perseverent si sa fi sincer.

sa stii, ana, ca nu este vorba doar despre relatii binomiale specifice.
sistemul social actual pe asta se bazeaza.
suntem undeva la limita anormalului.
vorbim despre discretie, interiorizare si stapanire de sine doar ca despre niste calitati.
or, dupa mine, discretia inseamna asigurarea confidentialitatii. cum faci insa sa eviti retentia? in cadrul unui proiect, bunaoara, punerea la dispozitie catre toti utilizatorii din echipa a unei informatii face sa avanseze proiectul. or faptul ca in ziua de azi informatia e considerata “by default” confidentiala face ca lucrurile sa fie din ce in ce mai greu de facut.
interiorizarea e o caracteristica buna atata vreme cat implica pastrarea unui echilibru. dar eu am vazut multi care au luat-o razna tam-nesam din cauza asta. de fapt nu asa multi ci doar vreo 4-5. manageri cu zambetul pe buze, cu familii fericite… tot cliseul. de ce? fiindca rictusurile inghitite timp de 20 de ani sunt mai greu de suportat ca 4 sau 5 umilinte evidente in aceeasi perioada.
stapanirea de sine? bine, bine, si defulatul?

dar bine, asta e occidentul. in romania e doar in corporatii. in spatiul public e chiar istericala permanenta.

am cam deviat de la subiect nefacand legatura.
ce voiam sa subliniez e faptul ca nu prea poti empatiza cu oameni care s-au obisnuit sa afiseze zambetul profesional, doar sa asculte si sa nu zica nimic, sa nu isi tradeze emotiile si care se feresc ca de dracu’ sa aiba vreo discutie despre altceva decat despre vreme.

Povestile tale invalmasesc gandurile celui care trece prin ele. Aproape ca imi pare a fi chiar un har.

EMPATÍE s. f. 1. (Fil.) Formă de intuire a realității prin identificare afectivă.2. Tendință a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viața eroilor din opere literare, filme etc. – Din fr. empathie, engl. empathy

La un moment dat, fiecăruia ni se întâmplă să ne punem în situaţia cuiva. Depinde de situaţie şi (da, aveţi dreptate Mărită! :)) de persoană.
Pot empatiza cu Jean Valjean, sub nici o formă cu Ted Bundy. (Nu că unul ar fi ficţiune franceză şi celălalt realitate americană, deşi… 😉 )

@Toader,acum ti-am inteles punctul de vedere.
Empatizeaza cu el/ei, intelegandu-i. Prin ceea ce faci si prin ceea ce spui. Si, nu astepta nimic la schimb. Daca vrei.
Fenomenul descris de tine a coborat din corporatii si-n Romania stradala. Tocmai din motivul spus de mine in primul comentariu.

“Avem disponibilitatea de a învăța numai dacă vrem/suntem interesați să facem asta”

Foarte corect. Cu o singura completare: de multe ori, acea “disponibilitate” e de fapt o nevoie profunda. Chiar si in cazul empatiei, totul porneste de la noi. Ne pasa de altii fiindca asta spune ceva despre noi. Ii ajutam pe altii fiindca asta ne face pe noi sa ne simtim bine.

Da, e o forma de egoism, doar ca e acel gen de egoism care schimba lucruri (in bine) in jurul nostru. Deci nu e neaparat blamabil.