Acum ceva vreme, au ajuns la noi, la birou, niște papagali Jako. Cu certificate sanitare și documente de călătorie, tot tacâmul. Proaspăt veniți din Africa. Din junglă. Au beneficiat de volieră mare cât un dulap, am alergat cu toții o săptămână să găsim arahide neprăjite și, mai ales, în coajă, că domnii nu serveau altceva și riscau să piară prin înfometare, ne-am speriat la început, când ne apropiam de voliera lor și răgeau la noi ca leoparzii (deh, sunetele auzite de ei, pe care le reproduceau fidel). Acum au camera lor, sunt îngrijiți, au doctor care se ocupă de ei. Deși sunt doar doi – femelă și mascul -, iar doctorul ne-a spus că, în mediul lor natural, trăiesc în harem. Mai multe femele și un singur mascul, că domnul se plictisește repede și nu suportă cuplul clasic. Cert e că, deși s-au mai bătut ei din cine știe ce motive conjugale, acum conviețuiesc aparent liniștit.

Specia asta de papagali, pe lângă exemplarele deosebit de frumoase, are o problemă: are nevoie de mediu ambiant vorbitor, pentru a putea vorbi, la rândul său. Cu alte cuvinte, sunt exact papagalii ăia vorbitori de-adevăratelea. Și cum ei au camera lor iar noi îi dorim vorbăreți, soluția a fost să le lăsăm mereu un radio deschis. Că or prinde ei câte ceva de-acolo și s-or apuca să povestească! Ei, bine, ieri le cânta tare (că se auzea din celelalte birouri) muzică populară. Cu vorbe. Un Petrică Mâțu-Soian ceva… Ritmuri de joc și voie bună. Și ei ziceau ceva, cu ton grav, din când în când. Nu știu ce, că nu am deslușit. Ceva mai târziu, trecând prin fața ușii lor, am înțepenit. Niște popi țineau o slujbă. Abia apoi mi-am dat seama că la radio se transmitea, în direct, slujba de înmormântare a Mitropolitului Bartolomeu. Și a ținut mult, timp în care papagalii, conștiincioși, și-au făcut temele. Spre seară, când să plec acasă, savurau o arie dintr-o operă. Și erau foarte zgomotoși. Repetau și ei. Acum să n-avem pretenții să dea și concerte pe scenă, dar tare mi-e teamă că, atunci când or să ne fie lumea mai dragă și ședințele-n floare, ne trezim cu un doamne miluiește, tot pe loc, pe loc, pe loc, să răsară busuioc, odihnească-se în pace! spus  din sufletul lor sincer de papagali Jako vorbitori…

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Categorii: De sub tiară