Mă uit siderată, de câteva zile, cum diverse categorii socio-profesionale, să zic așa, se plâng/revoltă, la televizor, că le-au scăzut veniturile. E adevărat, m-am uitat printre picături. N-am nici timp de pierdut, nici chef de urmărit. N-o să aflu nimic nou: sunt convinsă că nu se va schimba, în bine, nimic. Odată ce s-a ajuns la asta, vremurile așa-zis bune sunt doar o amintire. Pentru cei care mai au memorie sau mai au bani de Omega 3. Odată cu acea oarecare lejeritate financiară, se duc toate, pe rând. La nivel individual, îți gestionezi altfel bugetul. Te restrângi. Nu îți mai permiți produse mai scumpe, călătorii și vacanțe, haine nu știu de care, drumuri haihui prin oraș cu mașina personală și multe alte ”mofturi”. Evident, și șaorma de la colț e scumpă, așa că tocana de cartofi gătită de nevastă o să redevină apetisantă.

Mi-e din ce în ce mai clar că, odată cu lecția predată de Guvern, oamenii vor reinventa și lecția ”fiecare se descurcă cum poate”. Sau și-o vor reaminti. Nu va veni vreo forță supranaturală să scoată indivizii din strâmtorare, nu vor fi minuni. Minunile și le va face fiecare cu mâna lui. Pentru el și-atât. Iar cea de-a treia lecție din programă este cea a individualismului. O lecție esențială, de altfel…

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.