Idoli proaspeți // 8 January 2011
De (prea) multă vreme, sunt vânturate în spațiul public aceleași și aceleați personaje. Parcă nu mai au nimic nou de spus, nu mai surprind cu nimic, lumea s-a obișnuit cu ele. Obișnuința asta a publicului este expresia a ceea ce în marketing se numește ciclul de viață al produselor și se definește așa: ”fiecare produs are un ciclu de viață”.
Ei, bine, și personajele noastre s-au tocit de-a lungul vremii, s-au consumat, s-au epuizat. Sunt pe panta declinului multe dintre ele, nu se reinventează pentru că nu știu sau pentru că nu pot, nu mai oferă noutate, sunt previzibile. Probabil din cauza asta oamenii simt lehamitea, simt că nu mai au niciun orizont, simt că nu se poate schimba nimic. Oamenii nu prea mai au idoli. Ah, unii dintre ei mai cred în x sau y încă, îl mai iubesc pe unul sau altul, dar nu mai e încrederea aia totală, când l-ai urma pe un Che Guevarra orbește și ai merge cu el până la capătul pământului. George Bernard Shaw spunea că ”de idoli nu trebuie să te atingi, că-ți rămâne poleiala pe degete”. Iar degetele noastre, ale tuturor, sunt pline de poleială adunată de-a lungul vremii. Suntem în stare jalnică noi, națiunea română, nu ne mai înflăcărează nimic, nu ne mai lucesc ochii a încredere în nimic. Moral și material, ne apropiem de catastrofă. Sau băltim în ea, nu-mi dau seama. Deși, la nivel general nu s-a definit nevoia de idoli proaspeți, care să ne revitalizeze, de regulă, aceștia apar după o catastrofă. Un soi de luminița de la capătul tunelului întruchipată în cine știe cine. Uneori, mă întreb dacă țara asta poate să mai genereze idoli. Nu știu care ar trebui să fie trăsăturile lor și, mai ales, discursul, dar cred că ar trebui să fie din altă generație decât cea dominantă de ani de zile. Ar cam fi timpul pentru o schimbare de generație, mai ales că ceaușeii sunt mulți și au avut timp să construiască. Și să nu capete chiar toți metehnele vechilor, pe care le-am cunoscut și cu care suntem obișnuiți.
Acum câțiva ani, se încercase (nu mai știu de cine – cred că ziarul Cotidianul. Sau, poate, Evenimentul Zilei. Sau au fost două încercări.) să se identifice niște nume necunoscute celor mulți, netocite pe la televizor sau în politică, nume care să aibă un cuvânt de spus în următorii ani ai României. S-a ales praful, evident. Nu s-a concretizat nimic, deși, sunt convinsă că nu întâmplător se lansase mișcarea asta. N-au devenit idoli, și-au văzut fiecare de cariera începută. Cred că doar niște idoli de-ăștia răsăriți peste noapte ne pot scoate din falimentul moral în care am ajuns. Unii noi-nouți, fără tinichele agățate de coadă. Mă întreb dacă nația română o mai fi capabilă să genereze așa ceva sau trebuie să așteptăm să se schimbe generația prin exitul pe cale naturală?
