Uneori, nu am nimic de spus. Deși citesc, deși fac o groază de treburi, nu e nimic semnificativ de împărtășit, nimic de cârcotit, nimic de lăudat. Nici măcar o poză inspirată sau o muzică umblătoare prin capul meu. Nimic. Poate că cineva așteaptă ceva de la mine. Poate că cineva așteaptă să empatizez în vreo situație. Dar eu tac. Nu sunt confuză, sunt doar ocupată. Cu altele. Și concentrată. Pun ordine-n lucruri. Și-n gânduri.

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.