Postări pe facebook, pe bloguri, pe site-uri diverse, articole de prin reviste și ziare, cărți compuse din adunătură de materiale scremute de te-miri-cine și semnate de te-miri-altcineva, autodenumitele articole științifice,  comentarii în online, multe cuvinte înșirate de dragul de a suna din coadă, cu speranța că s-o găsi cineva să le citească, multe cuvinte înșirate cu orgoliul că au fost scrise și, deh!, crește inima-n unii că au operă, că sunt deștepți (vaaai, au chiar mai multe capete!), că sunt autori și că și-au etalat capacitățile intelectuale și creative, că intră în istoria literaturii sau a micului grup în care respiră… Goana după atragerea atenției asupra divinelor lor persoane. Iar noi, muritorii de rând, trebuie să ne aprindem timid țigara de la aura lor, cum spune, plastic, cineva. Fiecare deține adevărul absolut și vrea să-l urle, să vibreze planeta. Cuvinte, cuvinte… Coșul de gunoi nu le mai încape, dă pe dinafară. Să ne inunde. Alertă: cod galben! Până unde sau până când?

Alo, România! Un pic de abstinență de la băgarea asta-n seamă generală, în scris, se poate? Urmează cod portocaliu…

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Categorii: De sub tiară