da,Mana,si eu am acelasi sentiment ca ni se pregateste ceva. cand agentiile de presa din lume au aceleasi stiri in acelasi timp,e clar ca au aceleasi surse care demareaza astfel diverse campanii. care e scopul acestora si ce ascund ele? vorba ta, mai bine sa nu stii si sa nu-ti bati capul 🙂

Sfintii parinti din pustiu vorbesc despre demonii cunoasterii, cei care dau “teme de gandire” oamenilor, indepartandu-i de cunoastrea adevarata. Aceeasi tehnica o vedem si astazi, acele perdele de fum de care se tot vorbeste.

De aceea eu vad toate razboaiele de care spui ca bucatele de zahar menite sa imi indrept atentia catre ele, uitand de viata mea reala.

Criza ? Eu nu am / nu traiesc nici o criza. Respir, mananc, beau, dorm la fel ca in toate zilele.
Sau WikiLeaks ? Nu imi spun nimic acele documente. Ce ar putea sa imi spuna** ? Ca oamenii mint, fura, jefuiesc, manevreaza, omoara, subjuca si asupresc ? Asa au facut de 10.000 de ani si o sa mai faca. Stiam toate acestea, nimic nou sub soare.

** WikiLeaks – cu toate ca mie nu imi spun nimic acele documente, ca efect global sunt un dezastru pentru guvernul american, un dezastru mai mare decat caderea turnurilor. Naspa pentru ei. Naspa si ca exemplu de urmat; simt ca in curand multi o sa scoata alte documente la iveala urmand exemplul celor de la WikiLeaks.

Dar dacă lucrurile au scăpat, pur şi simplu de sub control?
Dacă e incompetenţă? Dacă e diletantism? Sigur, cum una dintre regulile de bază ale cotidianului nostru cel de toate zilele spune că nimic nu e întâmplător, se mai nşte şi întrebarea “cum de s’a ajuns ca la butoane să umble nişte diletanţi sau incompetenţi?”…
O derivă nenorocită a idealismului? Sau o punere în scenă? Sau ce? Sau cine?
Vezi ce’ai făcut?
Cine te’a pus?
Cum o să ne mai oprim?

A, vrei să ştii “ce” ai făcut? Păi, te’ai gândit că dai drumul unui tăvălug de întrebări?

Mărita noastră, siguuur ni se pregăteşte ceva! Şi zău, vreau musai să ştiu ce (cine, cum, când… 😛 ) măcar să nu mă prinză neinformat. 😉

Buna ziua,

Ati abordat un subiect foarte important, esential dp meu dv.

Cine cunoaste mult, sufera mult. E-adevarat.

Stau si ma intreb: daca cel mai bine ar fi sa nu stiu( sa nu cunosc ce se intampla cu aproapele meu, cu familia mea, cu societatea in care traiesc, cu lumea asta), pentru cine ar fi acel bine? cine ar iesi castigat din asta?
– pentru mine ar fi bine? daca da, pentru cat timp?
sau
– este acolo cineva care ar avea tot interesul sa fiu intr-o astfel de stare de necunoastere? Si sa fiu preocupat de cu totul alte lucruri nesemnificative, lipsite de importanta, numai de ce ar trebui nu?

Poate ar trebui definit si acel “Bine” si “Pace”, ce ar putea sa cuprinda fiecare.

Daca imi cunosc chemarea(de exemplu: sa ii iubesc pe oameni(o chemare adresata oricarui om, cred eu)), si cu toate acestea putin imi pasa de ce se intampla cu ei, si caut doar mie sa-mi fie bine, oare actionand in consecinta, chiar imi va fi bine? chiar voi avea pace?

Un alt exemplu de chemare dar mai specific(doar anumitor oameni) ar fi pentru cazul Wikileaks: daca cei care au posibilitatea sa cerceteze noile dezvaluiri, si sa si ia atitudine nu o fac pentru ca, stiu eu: efortul ar fi prea mare, riscul prea mare etc, intr-un final oare chiar le va fi bine?

si exemplele pot continua..

cat despre alte “vietuitoare prin Univers” – este o minciuna, un mijloc de a duce atentia omenirii intr-o directie total gresita. Cui i-ar folosi aceasta ratacire? daca ne gandim bine, vom gasi un raspuns, si nu unul oarecare, ci unul adevarat.

In incheiere:Matei 16:26
“Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?” Este o perspectiva deloc de neglijat – doar daca dam doi bani pe sufletul nostru.
Oare nu ar fi un pret prea mare de platit, doar pentru o viata trecatoare in care am vrut sa nu fiu prea mult deranjat si in care mi-a fost “bine” ?

Ce alegem?

asadar..sa avem discernamant( “Discernment is not a matter of simply telling the difference between what is right and wrong; rather, it is the difference between right and almost right.” Spurgeon) , sa fim cu bagare de seama, sa veghem.

astept cu interes postarile dumneavoastra.

numai bine!

A, a propos de “ni se pregăteşte ceva”: mi’am luat bilet pentru 2013. Mi’am propus să fiu unul dintre martorii acelui an.

Io cred ca persoana care ti-a spus, de fapt, transmitea o valoare morala. Zicea simplu: daca stii cand cineva are o problema si tu doar asculti/privesti fara sa actionezi, cu toate ca sta in puterea ta sa ajuti(sa faci un bine), atunci iti incarci constiinta. Iti incarci propria “cruce”, ii preiei pacatele fata de tine, te faci la fel de pacatos ca si el – cum mai spunea acel “cineva” 🙂
Daca nu vrei sa ajuti -sa faci acel bine, indiferent pe cine si asta din n motive, atunci e moral sa te distantezi de aceea persoana, sa nu mai afli, sa nu mai stii.
Raportat la extrapolarea ta…trebuia sa vina stirile de WikiLeaks, sunt mai credibile, nu? , ca sa ne punem intrebari? Sunt oameni capabili prin ce le-a fost dat sa fie, sa simta.Paradoxal pentru cei logici si rationali, fara sa aiba nicio explicatie rationala, ceea ce poate fi interpretati adesea complet gresit. Dar ei sunt rabdatori. Se numesc senzitivi,dotati cu inteligenta interpersonala si sunt constienti de energia emotiilor. Preiau din eter si traduc in limba lor.
Nu, nu este ciudat. Noul tip de razboi, cu cele 3 laturi insirate de tine-de fapt fronturi- se succed in ordinea care trebuie. Criza financiara este primul atac -saracirea, informationalul- bulversarea, dorinta de actionare si inrairea, psihologicul – manipularea spre exterminare, noi intre noi.
O fi sau n-o fi cu logica…dar spre asta ne indreptam…zice cineva.

Si am uitat, acum ca stim, ce facem? Avem doua variante: sa inceapa sa ne pese sau sa ingropam ca pisica, zicand ca nimic nu se va intampla…

Na, iaca, tech-war în plină derulare: fanii lui Assange au spart site’ul acelei bănci elveţiene care a blocat contul lui Assange (în care, mare avere!, erau vreo 30 de mii de euroi)