Am avut anii mei în care am mâncat prânzul, zi de zi, de la McDonald\’s. Până când am ajuns să nu mai suport mirosul ăla, deși trecusem de multă vreme pe salată de ton. N-am mai intrat de multă vreme într-un restaurant de-al lor, habar n-am care mai sunt prețurile. Dar mă gândeam că poate știți voi… Nu de alta, dar aș vrea să-mi fac o idee despre puterea de cumpărare din perioada asta. Iar indicele Big Mac este suficient de grăitor. Sau nu știați?

Ei, bine, ca efect al globalizării, căci McDonald\’s este prezent cam peste tot în lume, s-a ajuns la concluzia că, în mod normal, un Big Mac ar trebui să reprezinte același lucru pentru orice cumpărător mediu, indiferent de unde l-ar cumpăra. Nu să coste undeva jumate de salariu, iar altundeva să nu conteze banii pe care-i dai pe el. Astfel, ajungem la teoria PPP – teoria parității puterii de cumpărare. Și de aici și până la ajustarea cursurilor valutare, astfel încât un Big Mac să coste la fel oriunde în lume, e doar un pas.

Deci cât mai costă un Big Mac?

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.