Râdeam, azi, cu o prietenă, proaspăt întoarsă din Africa neagră și musulmană, că, în târgul de artizanat, erau niște preșuri îngrozitor de scumpe, care se vindeau ca pâinea caldă. O bucățică de-aia de preș: 200 de euro. Pentru țara aia e enorm! Cu toate astea, oamenii se băteau să le cumpere. La întoarcere, în avion, i-a tot văzut pe ceilalți pasageri cu preșulețele alea rulate, mergând către zone mai retrase… Abia atunci a aflat că erau orele când ei i se închinau lui Allah, iar alea erau covorașele de rugăciune, specifice musulmanilor. Noutatea consta în faptul că aveau busolă încorporată, să arate tot timpul Mecca, chiar și la 12 mii de metri altitudine! Și de-aia erau atât de scumpe!

Mă gândesc că unii oameni, deși nu-s musulmani, ar avea mereu nevoie de un covoraș cu busolă încorporată. Dar nu să le arate Mecca, ci direcția cea bună pentru ei. Să-i ghideze. Să nu mai evadeze în peisaj, să nu se mai învârtă-n loc, să nu se mai întoarcă, spunându-și cu convingere că merg înainte…

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.