Văzând desfășurarea de stenograme din ultima vreme și neuitând despre Big Brotherul comunicațiilor despre care tot vorbesc pe-aici, pe blog, mă gândesc că, în țara asta, a fi scriitor o să devină, în curând, o ocupație inutilă. Să stai și să-ți storci creierul, să inventezi personaje, să le construiești, să aibă personalitate, să fie veridice, să te gândești la intrigi, acțiune, comploturi, să scrii dialoguri… Pierdere de timp și energie…

Cred că totul se poate rezolva cu niște scribi care să transcrie convorbirile interceptate. Personajele există (Hehe! Oricare din cele 22 de milioane!), dialogurile se construiesc singure, intrigile și celelalte vin implicit, personalitățile sunt gata definite. Singura problemă ar fi la luarea deciziei: pe cine să aleagă. Cine merită ca romanul vieții sale să fie făcut public?!

Și-atunci n-o să mai vedem orgolii scriitoricești, iar Uniunea Scriitorilor va fi înlocuită cu Uniunea Scribilor (și performanța nu va fi apreciată în funcție de calitatea scriiturii, ci de viteza de transcriere). Evoluție, deh! Chiar dacă nu e firească! Dar putem noi aprecia ce mai e firesc și ce nu?

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.