Pai gresim atunci cind privim lucrurile doar prin prisma propriei experiente.
Daca l-as vedea astazi pe respectivul profesor l-as intreba: bun, ce ne facem daca de maine omenirea nu mai are nevoie de mori cu ciocane ?
O luam de la capat, aia facem.
Acum vorbeste unul care s-a specializat in munca sa. Si a facut timp de 21 de ani o munca ce necesita mult cap si putina munca fizica, dar foarte mult studiu si pasiune. Progresul tehnic nu iarta pe nimeni si mai face selectii din cind in cind. Iar unii trebuie sa plece si sa-si uite meseria respectiva, pur si simplu. Si sa se apuce la 40 de ani de invatat altceva.
Dar mai are cineva rabdare cu un astfel de om ? De regula nu. Si stiu bine ce vorbesc.
Un mic SRL nu poate sa-si permita acest lucru. Statul face totul, dar doar pe hartie. Pai cine s-o faca ? Probabil vreo multinationala din astea mult-laudate si vestite. Genul care cere la angajare “tineri absolventi cu multa experienta“.
Exista vreo astfel de entitate, Mana ? Poate chiar aceea la care lucrezi ? Daca raspunsul e pozitiv retrag tot ce am spus si imi pun cenusa in cap.
Ne place sau nu, cineva trebuie sa faca toate muncile. Ca avem nevoie si de brutari, si de gunoieri, de soferi de autobuz si de functionari la ghisee. Care functionari nu au fost alesi dupa ce stiau ci dupa cu totul alte criterii. Care au fost obligati, pentru a ramine in sistem, sa-si cumpere astfel de diplome. Diplome pe care nu le-a dat statul ci niste “intreprinzatori“ care detin facultati private.
Nu am nicio consideratie pentru astfel de diplome dar trebuie sa vedem de unde s-a nascut raul.
“Sa stam stramb si sa judecam drept“ zice o vorba.
Dupa 45 de ani de viata pot spune cu certitudine: Satulul nu crede flamandului si nu vezi pragul de jos pina nu te lovesti cu capul de cel de sus. Sau viceversa.

PS: sper ca se intelege bine si in lipsa diacriticelor, azi nu am.

la replici din astea ma simt iasca pe dinauntru,realizand cat tribut platim si vom mai plati populismului.
(pana si in socialismul multilateral dezvoltat ne propuneam sa retribuim cantitatea, calitatea si importanta sociala a mauncii depuse, plata in functie de nevoi fiind doar un deziderat al comunismului.)

In calitatea mea de mic sobolan corporate, am ajuns ca 1 zi la 2 saptamani sa fac numai hartii compelt inutile (cam 10 ore in ziua aia). Gradul de comeptenta e dat de cat de bine stiu sa manevrez word-ul, calendar-ul din outlook si prezentarile power point. Si sunt platit pt. asa ceva. Asta ca sa nu mai zic ca din ce in ce mai des vizitez xerox-ul si mapa care ajunge la etajul 5 (la alphamales)

Marian, mi-e teamă că și statul dă astfel de diplome… În altă ordine de idei, profesorul n-a spus niciodată că soarele luminează numai România, până la granițe… 🙂
@Vespasian, dacă la tine, în Elveția, angajatorul (bănuiesc că privat) consideră că munca ta atâta valorează…
@ba_laura: cam da…

A, sa inteleg ca trebuie sa-l ascultam pe dom` prezidente si sa emigram ??? Buna idee, ce sa spun.

lucrez in matrice (la novartis) si ducomentatia si poate porcariile alea din sharepoint fac mai mult decat realizarile tehnice. De exemplu, am facut o prezentare pt. nu stiu ce client. M-am trezit ca a trebuit sa fac teleconferinta azi de 3 ore cu una care se intalneste cu “high-profile customers” si sa ii explic (fac meditatii) slide-urile. Si asa am mai bifat o zi (si scanat cardurile).

Revenind, daca esti ultra-specialist si proiectul se duce dreaqului (alphamales hotarasc sa inchida produsul) te trezesti ca pleci. Daca mai stii sa faci si altceva mai poti spera la un alt departament…

@Marian, nu noi am zis ”ubi bene, ibi patria”, ci Cicero. Eu cred că trebuie să ne ultivăm mobilitatea, cât încă mai avem pașapoartele la purtător :))
@Vespasian, ai murit vreodată de foame cu ceea ce știi să faci?

Gresim la planificare. Exact la inceput si exact pentru orice specialist din orice domeniu.
Adica n-avem planificare a lipsit si lipseste cu desavarsire. Nu se face nimic de pe o zi pe alta.
Stau si privesc toata nebunia asta care se intampla si ma gandesc ca seamana al naibii de tare cu Romania anilor 90 cand aveau ce sa “cumpere” pe un dolar, prosperii oameni de afaceri(aia care au strans bani din pensia parintilor). Sunt curioasa daca mi se adevereste viziunea asupra celor care vor profita acum de nefericirea astora(genul prezentat in articol).

n-am inteles ca ne referim la supravietuirea fizica…

“Oriunde în lumea asta, oricine te va plăti NUMAI pentru munca ta.” imi dai voie sa te contrazic??? Caz real, UK, o femeie in cazul cel mai sus sta de o mie de ori mai bine on benefits (ajutoare sociale) decat daca ar merge la munca, e atat de prost facut sistemul incat a trai din benefits e un job, si acum cand se incearca schimbarea sistemului….hmm, cam greu dupa anii in care au fost invatati ca dc ai cat mai multi copii, single mother, etc = cat mai multi bani de la stat. Deci se poate si la case mai mari, diferenta e ca astia isi cam permit, pt asta platesc vreo 500 lire contributii la stat luna de luna.

Ceea ce voiam eu sa spun mai sus, ceea ce tot spun de la o vreme este: in ultimii 5-6 ani viata mi-a dat mai multe lectii decit in alti 21.
Asa am invatat sa vad lucrurile din perspective diferite.
Culmea, nu e zi de la Dumnezeu sa nu vad oameni a caror idee principala de viata se poate rezuma astfel: daca nu stii ce stiu eu inseamna ca nu stii nimic.
Si uite asa reusesc eu sa ma enervez zilnic.

ca sa spun drept exemplul personal ma face sa-ti dau dreptate caci prea multi cer si prea putini ofera, ca sa nu mai spun de faptul ca lamentandu-ne suportam si mai greu situatia – ei, uneori mai scapam si noi cate un oftat asta e , dar eu cred ca solutia ar incepe prin a ne asuma(e un cuvant compromis,dar eu il simt nu il predic) soarta apoi vedem pe unde gresim , cum e cu solutia si uite asa apare speranta.Si nu trebuie sa uitam sa privim in Sus cu nadejde caci chiar daca se spune ca nu-ti cade nimic din cer , eu pot sa spun ca Dumnezeu nu m-a lasat niciodata.Si uite cum ajusei sa dau retete!Habar n-ai ce inseamna viata vor spune cei greu incercati si poate ca au dreptate- pentru mine nimic n-a fost prea greu pentru ca tot timpul m-am gandit ca se poate cu mult mai rau .

“nimeni nu are nevoie de oameni buni la toate” – foarte corect!
Si totusi…, cum se explica faptul ca tot mai multi angajatori adora angajatul “multitasking” ?

hello all !
specializare pana la * raceala de vara or de toamna ?* 😉 !!! glumesc eu, dar stim ca *romanii se pricep la toate *
iar downshifting ul nu poate exista intr-o societate care a demarat dupa ’90 in plin materialism grosolan si exagerat , in care banul si acumularea de bunuri materiale este o dominanta a vietii . no offence!

http://windwhisperer.wordpress.com/2009/03/27/sa-mergi-la-doctor-azi/

@Manole, mie mi se pare că noi, românii, când ne-am terminat studiile și am căpătat un loc de muncă spunem gata, de-aici nu trebuie să fac alteva decât să mi-l conserv. Cred că este vorba despre mentalitate. Și, cum spuneam mai demult, avem o problemă cu mobilitatea: suntem legați de glie. Nu facem ca alții, care pleacă în capătul celălalt al țării dacă își găsesc un job mai bun. Dar asta am mai discutat pe blog…
@Cenușăreasa, aia e o plată temporară. Doar dacă faci copii toată viața vei avea venituri mereu… O portiță…
@Marian, nu te ma enerva, face rău la ten :))
@Irina, ai dreptate cu asumarea. Între lamentare și asumare, mai mereu e prima dintre ele preferată.
@Dragoș, multitasking nu înseamnă om bun la toate, ci la vreo câteva :))
@Windy, dar și când găsești doctorul pentru răceala localizată la nas sau gât… :))

Cu sau fara mobilitate, e transfer de putere economica.
Ma iau si io dupa ala pe care l-au scos tivi-urile din anonimatul strazii:
Pai Doamna, ce inseamna asta? Ori suntem specialisti ori nu mai suntem?!:))
Ca tocmai primiram o perversa ca la Targul Ocna!:))

De fapt cred ca se greseste in faptul ca oamenii acumuleaza in sistemul de invatamant doar niste informatii si dupa cum stim in ziua de azi informatia e perisabila. Daca la scoala ai invata cum sa inveti si ti s-ar insufla cheful pentru asta nu cred ca vei avea probleme vreodata. Progresul este cel care face selectia si daca vrei sa te adaptezi trebuie sa fii pregatit sa tii pasul cu el.
A, si apropos, eu nu ii inteleg pe oamenii aceia care vin frustrati acasa ca nu stiu ce s-a intamplat la job si de aia nu au ei chef de nevasta si copii. Eventual mai stau depresivi si vreo 1-2 ani ca nu li se mareste salariu sau sefu’ e un tampit. Eu nu zic sa pleci dar in principiu cand vorbesti de job nu trebuie sa te gandesti ca la solutia tuturor problemelor tale ci doar ca la un loc unde te duci, faci ce stii tu mai bine ca lucrurile sa mearga bine asa cum se cere si apoi te duci acasa si iti vezi de viata ta. Satisfactiile trebuie sa le cauti prin alta parte pentru ca altfel iti vei uita obiectivismul in raport cu munca ta si munca iti va devora personalitatea, si nu e pacat?
Desigur in acest caz discutam de ceva dramatic si o inteleg pe doamna in cauza dar aici e vina sistemului in care traim si intotdeauna asa ceva se va intampla, din pacate.
Si ca vorbeam de ce se greseste eu cred ca sistemul de invatamant e gandit pentru a asigura majoritatii suportul necesar si in acest context intotdeauna geniile sau tampitii nu au cum sa fie ajutati de el pentru ca sistemul nu e gandit pentru astfel de cazuri (cel putin cel din Romania). Deci pana la urma tot acolo ajungem.

Mana, come on, we know what I’m talking about… 😉

fiind parte a sistemului de invatamant – cum suna!- pot sa spun ca ar fi foarte , foarte greu sa faci ceva de genul “a invata sa inveti” pentru ca ar trebui sa existe o schimbare capitala si n-are cine s-o faca
1.formarea profesorilor pentru acest lucru – nu exista astfel de formatori caci pana la urma ar trebui formata convingerea , ori asta depine de individ si de experientele lui
2.ar exista o gramada de voci care s-ar opune “pe vremea mea ….”
3.considerand ca s-ar intampa va dati seama ca am fi prea destepti si prea greu de manipulat
5.a cauta cum sa inveti , cum sa acumulezi este pana in acest moment o exprienta personala si poate ca asa ar trebui sa ramana – este sarea si piperul fiecarei cautari, tine se succesul si staruinta fiecaruia
6.e frumos sa vina cineva cu “reteta” succesului pe tava , dar suntem noi in stare ca de la acest succes s-o luam singuri mai departe sau asteptam pe tava urmatorul succes
7.concluzie: totul tine de natura umana , fiecare este un univers educabil fara doar si poate depine doar de context – FARA RETETE!

Ma uit la ceea ce am scris in ianuarie si nu retrag o vorba.
Am aceeasi parere despre ultraspecializare: nu e buna ! Pentru ca te poate lasa cu ochii in soare exact cind ti-e lumea mai draga.
A, sa vedeti chestie, mi-am dat seama de asta abia DUPA. Dupa ce viata mi-a tras-o de atitea ori si m-a invatat sa nu mai gandesc unilateral.
Deci domnu` profesor Rosca, daca mai traiti si daca mai cititi pe aici: nu-i asa ca, la o adica, ati fi iesit in strada ca sa aparati nevoile si cerintele profesorilor ? Ca ei DOAR asta stiu sa faca, sa predea materie. Despre morile cu ciocane sau despre tehnologia cultivarii cartofului in Insulele Fidji. Halal educatie, ce sa zic.

Mana, am si eu o rugaminte: da-ne niste exemple mai bine verificate, sa nu ne trezim iarasi cu neni care au pus 160 de semne in semeseu fiindca asa li s-a parut lor ca se cuvine.

Mana,din pacate refrenul cu “schema supraincarcata” care se tot canta este perfect adevarat. sunt oameni in ministere platiti doar sa faca niste xerox-uri. iar diplomele de masterat, in conditiile in care se iau astazi de toata lumea, nu mai sunt un criteriu al valorii profesionale. specializare, cum ai spus tu, si experienta trebuie sa conteze. pt ca asta presupune ca realizezi ceva concret, un proiect etc, nu apa de ploaie. cred ca introducerea unui sistem balanced scorecard ar mai ameliora situatia.

Cu amaraciune, am regasit in opinia ta, vorbele guvernantilor, acelasi inteles, doar spuse altfel si regret ca in Romania, chiar si oamenii cu pregatire superioara, deci “suspectati” de o gandire mai complexa, au ajuns sa fie nemilosi cu semeni de-ai lor, aflati relativ la acelasi nivel intelectual. Ai reluat primar si primitiv maretile idei basesciene:
1.”Eu daca pot, trebuie sa poata si altii”
2.”Aveam salariul mai mic decat femeia de servici,dar m-am descurcat eu si am facut multi bani in timp”!
3.”De ce nu va luati doua joburi”?
4.”Plecati, cine va impiedica? Aveti libertatea de a pleca”
5.”Si ce daca pleca medicii, vin altii de pe bancile facultatii”
6.”Invatamantul romanesc scoate numai idioti” etc…

Faptul ca unii profeseaza intr-un domeniu care aduce bani mai putini, nu inseamna ca sunt oameni demni de dispret. Totul tine de vocatie, de inclinatii, de aptitudini. Nu oricine poate fi dascal, medic, preot, manager, economist, jurnalist, artist, scriitor. Fiecare are menirea lui. Faptul ca societatea romaneasca este una bolnava si nu remunereaza demn fiecare profesie, asta nu inseamna ca trebuie sa condamnam artistii, profesorii si pe toti ceilalti, cerandu-le socoteala pentru lipsa lor de simt lucrativ!!!
Un sistem bolnav, o gandire bolnava!!!
In Romania nu specializarea e marea problema, ci felul in care munca oamenilor este apreciata si platita. Eu cred ca fiecare om cu bun simt da tot ce poate (si stie) la locul de munca, dar sistemul romanesc hotesc il limiteaza, il umileste, ii inchide oportunitatile!
In tarile din intreaga lume, fiecare slujba este platita la un anumit standard, care permite un trai decent. Cine se auto depaseste, castiga mai mult, dar si cel care nu se zbate poate trai omeneste, nu are grija zilei de maine, nu este umilit, nu este supus oprobiului public ca nu are un job bun sau ca nu are doua joburi! Sub nici o forma nu se pun in discutie libera alegere a profesiei si capacitatile intelectuale, selectia oricum se face de la sine, ci, indiferent de alegerea profesiei, se respecta demnitatea omului care isi exercita profesia cu demintate si este platita ca atare.
Cu regret imi spun ca Romania nu se va schimba niciodata, tocmai din cauza oamenilor care traiesc in ea! In loc ca romanii sa fie uniti, constructivi, distrug totul prin mentalitate limitata, prin prisma unor sabloane perimate, a unei gandiri individualiste, dispretuitoare de semeni.
Despre invatatoarea care face greva foamei, ce parere avem? De ce naiba nu si-a gasit o alta slujba? Ce-i aia sa fii invatatoare?!? Ce sta ca proasta in invatamant sa alfabetizeze copii, sa-i invete sa tina un creion in mana, sa citeasca, sa pretuiasca o carte buna? De ce sa o plangem de mila, daca proasta n-a fost in stare sa faca altceva pe bani mai multi?!? De ce nu s-a specializat fraiera si s-a complacut pe cateva milioane? I-au placut vacantele prelungi, doar 4 ore de munca pe zi, nu-i asa?
Unde gresesti? Unde gresim noi, romanii? Gesesti si gresim ca nu suntem demni si tinem capul plecat si credem ca pe noi nu o sa ne mai atinga niciodata lipsurile, asa ca trebuie sa tinem capul la cutie si la caldurica, murmurand cu dispret spre cei ce se revolta!

@Carmen Nistor, cu părere de rău, constat că de la o distanță de mii de kilometri totul se tratează mai mult emoțional decât rațional. Iar eu tocmai asta propusesem: să fim raționali. Sper să nu mă înșel când fac precizarea referitoare la distanță.
Pentru fiecare om, alegerea unei profesii și practicarea ei ar trebui să implice și asumarea a tot ce decurge din asta, inclusiv salariul și contextul. Cum alegerea profesiei nu se face la 3 ani, ci la vârstă adultă/majoră, consider că asta implică responsabilitate. Dar cred că aici e principala problemă: oamenii nu gândesc pe termen lung, ci pompieristic: să rezolve o anume problemă atunci când arde (să intre la facultate, să aibă un job, oricare ar fi el, dar să sune cumva etc). De altfel, am cunoscut extrem de puțini români care au planuri legate de carieră și viață pe termen lung. Majoritatea se mulțumește cu ”a mai trecut o zi, om vedea noi mâine ce facem!”
PS – Nu este vorba despre dispreț. Pur și simplu observ și atât.

Ei, bine, mie nu mi s-a făcut milă de ele. Am avut aşa, un zvâcnet de mândrie “Bravo lor!” mi-am spus. Ce n-au reuşit infatuaţii şefi de sindicate, au reuşit o mână de femei: i-au speriat aşa de tare că a trimis Fraudă-Vodă echipa specială să-l “salveze” pe asediat. Şi ar fi reuşit total în revendicarea lor dacă nu se instala în frunte(nechemaţi şi inutili!) “mâna dreaptă” a guvernării, sindicatul!
Să le fie învăţătură pentru înşelăciunea pe care au primit-o, data următoare, când un Marica ironic şi poruncitor se mai aşează în locul lor la masa negocierilor, să-l dea de-a dura pe trepte ca un nimicnic ce e.
P.S. Că ce m-am enervat. 😛

din graba am avut niste greseli.rectific:
in mediul privat lucreaza cate 10 ore pe zi oameni cu salarii mai mici decat ale celor de la ministere. o cariera se construieste in timp. nu inseamna ca ,imediat ce ai obtinut o diploma de master , trebuie sa fii sef pe undeva. la noi,toata lumea vrea functii si bani,ca si cum “mi se cuvine totul”.insa unde este plusvaloarea pe care tu o oferi?

@ Carmen Nistor. In linii mari va dau dreptate, cu o exceptie majora, citez: In tarile din intreaga lume, fiecare slujba este platita la un anumit standard, care permite un trai decent.
Da, dar trebuie sa intelegem odata niste reguli economice: in Romania atita putem, atita oferim. Dar, atentie la:
@ Mana. Citez iar: Pentru fiecare om, alegerea unei profesii și practicarea ei ar trebui să implice și asumarea a tot ce decurge din asta, inclusiv salariul și contextul.
Problema noastra e ca se schimba cam des contextul. Si atunci cind un post in sistemul de stat parea un ElDorado (pe vremea lui musiu Tariceanu, ca sa fim mai exacti) dar si atunci cind cineva s-a gandit sa taie in carne vie, dupa principiul lui Procust, fara sa analizeze cu atentie toate conditiile si toate implicatiile.

De aici vin (cam) toata durerea si toate problemele guvernarii: din faptul ca suntem extremisti si partizani, ca fiecare se crede mult mai destept decit predecesorii si nu vrea sa continue mai nimic din ce era bun, ca nu suntem in stare sa avem o strategie continua, ca nu ne putem intelege desi vorbim aceeasi limba. Cam greu sa se mai nasca un A.I.Cuza in zilele noastre, dar n-ar fi deloc rau.

Fiindca, din pacate, m-am cam saturat sa vad pareri unilaterale si destul de gresite. Cu regret vad acest lucru si pe acest blog.

PS: se intrebau unii pe vremuri de ce sunt mai destepti sarbii decit noi. Am fost atunci la Timisoara si m-am luminat, uimit de cit era de simplu: sarbii (iugoslavii) se plimbau liber prin vest, observau si invatau, apoi aplicau cite ceva si pe acasa. Iar adierea venea si peste granita, desi se oprea cam prin zona aceea nu ajungea la Bucuresti. Daca azi as avea o putere nelimitata as face un lucru simplu: as lua bugetarii, pe rind, si i-as pune sa lucreze la privat cite trei luni. Si pe privati i-as trimite la stat, desigur, tot cite trei luni. Va garantez ca dupa aceea vom fi cu totii mai destepti, mai curati si mai uscati.

desi se oprea cam prin zona aceea SI nu ajungea la Bucuresti

Posibil ca generaţia viitoare să înveţe din greşelile “specialiştilor” de astăzi; care, cei mai mulţi, sunt autodidacţi. Şi, apoi, a treia generaţie, să aibă, în sfârşit, primele manuale în virtutea cărora şi primii dascăli de pe mâinile cărora se vor naşte specialiştii…

Oops! Din greșelile celor 15 mii de specialiști? Sau, în guvernarea asta, or fi mai mulți? :))
Să fim optimiști 🙂