Acum jumatate de an, cand eram mai putin decat incepator, citeam cu foarte mare placere, zilnic, ceea ce scria un anumit proprietar privat de blog. Dupa o luna de lectura, am facut un comentariu. Replica m-a lasat stupefiat: nu dorea sa imi exprim o parere atata vreme cat nu am blogroll si nu este prezent in el! La vremea respectiva faceam eforturi mari ca sa inteleg, singur, cum se construieste si se intretine un blog, eu fiind complet strain de notiuni de webdesign sau de programare, singura mea motivatie fiind dorinta (viscerala) de a-mi transforma fiul intr-un viitor bloggar. M-a durut si faptul ca nu a avut rabdare sa se dumireasca daca sunt “vulpoi tanguitor” sau sunt “oaie ratacita”.

Il citesc si acum! …dar nu mai comentez pana nu o sa am “pomelnic de vii”.

Mie mi se pare normal se existe reguli. Spatiul virtual este mare iar oamenii il iau adeseori ca un spatiu de defulare in care nu ar fi valabile regulile “de afara”…

Pe blogul dat ca exemplu, “temperatura”, implicarea emotionala a autorilor+cititorilor, este destul de mare. Peste aceasta temperatura, regulile au picat ca un dus rece. Le va fi greu sa le impuna, mai ales ca spatiul de comentarii s-a configurat deja intr-un anumit fel.

M-a amuzat regula nr.8 in care spuneau ca “anumite reguli de mai sus pot fi abolite in anumite conditii”…din experienta mea cu gestionarea grupurilor mari si prin comunicare indirecta :), “portitele” de genul acesta se transforma in brese care sparg regulile.
Adica, daca vrei rezultate, nu ai decit doua alternative: ori esti ferm, ori esti ferm :).

@VirtualKid: Este urâtă condiționarea asta. Vorbește mult despre omul din spatele blogului…
@Diana, dar ca să fii ferm sau să fii ferm trebui să știi întâi ce vrei :)) Or, pentru foarte mulți, este atât de greu să-și definească 🙂

Regulile sunt intotdeauna binevenite, ce ne facem insa atunci cand ele sunt proaste ?

Dragoș, calificate proaste din al cui punct de vedere? 🙂
Fiecare e un mic Dumnezeu pe blogul lui, nu crezi? Căci blogul este creația lui :))

Un motiv al mediocritatii noastre ca popor este refuzul/incapacitatea de a respecta regulile. Daca ne uitam olecuta pe planiglob, vom constata ca societatile cele mai asezate/prospere sunt acelea unde regulile sunt sacre.
@DSN: intr-un spatiu privat, numai proprietarul decide asupra regulilor. e posibil ca un vizitator sa le considere proaste. si atunci, daca se respecta, nu mai intra, nu incearca sa le ocoleasca.

Mana, asa cum o lege poate sa fie proasta – in sensul ca produce efecte negative – , asa si regulile, daca sunt gandite si aplicate gresit, se poate spune ca sunt proaste. Din al cui punct de vedere ? Pai, in primul rand, din punctul de vedere al celor care sunt afectati de ele; apoi, de cele mai multe ori, faptul ca acele reguli sunt nefericite, ii va afecta in timp si pe cei care le instituie.
Da, e blogul meu, ( e produsul meu ) il construiesc asa cum consider eu, il vand asa cum cred eu ca e mai bine pentru mine, imi impun niste idei, in regula, dar sa nu uitam de cei carora ne adresam, totusi. Cu cat impunem mai multe restrictii sau exageram, cu cat interactiunea si relatia dintre produs si cumparator este mai strict reglementata, cu atat clientul devine mai nemultumit, daca nu ai grija ca in timp ce ii impui respectarea unor reguli, sa il recompensezi intr-un anumit fel. El trebuie sa aiba ceritudinea ca daca se supune unor restrictii, o face nu doar in avantajul vanzatorului, ci si in avantajul sau. Daca nu ii crezi senzatia ca are si el ceva de castigat la afacerea asta, risti sa-l indepartezi sau chiar sa-l pierzi.
Deci, vrei reguli pe blog, fa-l pe cititorul blogului “sa se simta important”, arata-i ce are el de castigat respectand regulile si ofera-i acel ceva, pentru ca el sa nu aiba senzatia ca iese in pierdere sau ca este sicanat prin impunerea regulamentului de ordine interioara a blogului.
P.S. Imi cer scuze daca am zis prea mult si pentru maniera formularii.

@ Ciutacu:

Respectarea regulilor (mai nou le zice guidelines, protocols, procedures, SOP – standard operation procedure) intr-un mod excesiviv duce la atrofiere. Nu poti sa transformi o fiinta profund irationala (omul) intr-un robotel. I

Victor, e posibil ca maimulti vizitatori sa le considere proaste, atunci cand ele chiar sunt gresite, nu unul singur.
Si daca le consider proaste, pentru ca ma respect, nu incerc sa le ocolesc, dar nici nu aleg instantaneu sa nu mai intru; in primul rand, iti spun ca sunt proaste si, daca te respecti si tu, – in conditiile in care mai sunt si altii care iti spun acelasi lucru, iar tu consideri ca meritam sa tii cont de parerile noastre – , poate te gandesti sa le schimbi sau sa le adaptezi pe acelea care sunt nepotrivite.
Abia dupa ce vad ca regulile tale raman aceleasi, in ciuda ciuda a ceea ce eu iti comunic, decid daca mai intru (cumpar) sau nu.
E de datoria mea, ca si cumparator, daca sunt educat in acest sens, si apreciez ce imi vinzi, sa iti spun ca apreciez produsul, vreau sa-l cumpar in continuare, dar asculta-ma si pe mine, apoi poti sa faci ce vrei; tu continui cu regulile tale, iar eu, daca regulile ma deranjeaza, renunt la produsul tau fara nicio apasare. Dar nu inainte, adica, nu-mi place ce mi-ai spus, nu mai intru,la revedere. Pentru ca atunci e lose-lose.
P.S. Citeste ceva despre comportamentul consumatorului!

🙂

Subiectul naste controverse si reactie. Am fost pe blogul recomandat, am vazut ce era de vazut, inclusiv regulile pe care si le-a facut. De cand lumea si pamantul, oamenilor nu le-au placut regulile. Ca proprietar de blog, am comparat acele reguli cu regulile nescrise pe care le-am facut. De unele nu am nevoie, fiindca nu e cazul, pe altele insa le-am regasit in masurile pe care le-am luat si le iau. Nu am simtit nevoia sa le anunt public si nici de acum inainte nu cred c-o voi face. Pur si simplu comentatorii blogului meu au inteles, de ceilalti cu multe link-uri/cuvinte interzise/IP-uri spamuite, se ocupa Akismet.
Daca consideri necesar, daca ai motive si moderarea nu este suficienta, atunci vorba ta ” incercarea moarte n-are”. 🙂

@Vespasian: daca ma inviti la tine acasa si ma pui sa-mi las galosii pe pres, nu mai vin a doua oara, nu-ti bag noroi pe sub prag

@Ciutacu: Multumesc pt. raspuns. Apreciez raspunsul da’ tin sa te anunt ca daca vii la mine acasa – te primesc cu cea mai mare placere si te primesc cu urarea (baruch haba b’shem adonai) pt. ca stiu ca vii cu gandul bun. Da’ totusi nu vei veni zi de zi , ora de ora. In schimb, am inteles ca tu sustii regulile 24 din 24 si nu cred ca poti rezista prea mult asa. Recordul meu e de max 4 ani. Daca ai intrebari, te rog sa imi scrii. Ab imo pectore, Vespasian.

PS: Te rog sa apreciezi ca am respectat regulile de comunicare.

Vespasian, nu chiar toți vin cu gândul cel bun. Dacă ar fi fost așa, nu s-ar fi ajuns la introducerea moderării pe unele bloguri…

@ Mana: E adevarat ca nu toti cei care vin pe glob vin cu gandul bun. Da’ de la V.C. chiar ma astept sa vina cu gandul cel bun

Sigur. Nici eu n-am avut moderare multă vreme, până când au început unii să verse lături…

Mana,eu sunt unul din cititorii blogului tau,dar care nu am comentat niciodata. pur si simplu imi place ce scrii si faptul ca, in societatea asta nebuna in care traim, abordezi subiecte interesante. pot sa-ti mai spun ca, atunci cand mi-a trecut prin cap sa comentez, ceva m-a oprit: vedeam zilnic aceleasi nume de comentatori, parca se formase un cerc si eu as fi fost intrusa. si renuntam. cam acesta este impactul psihologic si asta s-a intamplat si cu “forumistii” de la Madame Blogary.

Știu, Corina. Ca tine sunt mulți. Și eu cometez rar și puțin pe alte bloguri, din aceeași cauză. De-asta am și spus în textul meu că una dintre regulile de bază este că un comentator trebuie să aibă limită și să nu monopolizeze discuția. Eu așa văd lucrurile. Pentru că văzându-l pe ăla ”tătic”, ceilalți stau deoparte și nu mai îndrăznesc. Sau fug. E greu pentru un moderator cu bun simț să-i spună cuiva că abuzează. Cum citeam astăzi, comentariile pe bloguri sunt privilegii, nu obligații 🙂

si daca Tata’ lor (Abu Sahar – Tata Nisipurilor) are dreptate cand comenteaza prea mult ? 🙂
Vespasian Reloaded.

ca si corina si eu de exemplu iti citesc zilnic postarile,insa nu comentez intotdeauna,pentru ca nu am mereu ce spune si sa ma aflu in treaba nu cred ca este cazul..
si la mine exista cateva reguli mici scrise si nescrise..
manole are dreptate,iar ce i s-a intamplat lui virtualkid,este…mamaaa..,acolo m-ar fi mancat pe mine limba rau de tot..

Pai Marita Doamna, eu cred ca fiecare ar trebui sa stie din capul lui ce sa scrie astfel incat sa nu fie nevoie sa-i spuna cineva ca sare calul, ca vrea sa-si arate muschii…na, uite si tu, vreau sa-ti spun si eu ceva si domnita care sta la cateva scaune de mine intentionat isi da coama pe spate, in fata, in asa fel sa nu ne putem vedea, sa nu putem vorbi…uite si la nobilu’ cavaler cum isi aranjeaza matura de pe coif…n-am vazut asa ceva, ce lume! ))))

De acord cu regulile, sunt de bun simt. Iar daca cineva isi uita bunul simt la intrarea in blogul tau esti complet indreptatita sa-i faci vant afara.
Pe mine ma intristeaza insa faptul c-am inceput sa citesc tot mai des mesaje ale “sefilor” de blog gen: mie sa nu-mi spuna nimeni ca n-am dreptate / cei care alte opinii sa si posteze in alte locuri/ nu ma intereseaza ce cred altii, aici este locul unde cei care nu-s de acord n-au ce cauta etc, etc
Si mi se pare la fel de ingrozitor cu a fi comentator mitocan.
Cred ca treptat uitam sa mai dialogam (stiti voi,dialogul fiind chestia aia cand unul vorbeste,iar celalat tace si-l asculta, dupa care rolurile se inverseaza, oamenii comunica idei, nu injuraturi sau capete in gura)

@Vespasian, dacă tot ai reînviat, vii de Crăciun? (deh, off topic 🙂 )
@Scorpio, toți suntem oameni și toți avem păreri pe orice. Dar ține de discernământ dacă devenim părerologi sau nu :))
@blue, așa cred și eu, din moment ce aici nu avem reguli scrise, ci doar moderare (pentru ăia care înjură!, că sunt mereu). Vaaai, ce curteni! Șukărit tot ține cheile alea strâns, deși e frig afară. Manole n-a mai făut demult cafea… Oana și Ana au uitat de gin și măsline… :)) Și tu te-ai cam izolat, cu ochii la monitoare 🙂
@ba_laura, probabil își asumă faptul că pedepsiții nu vor mai călca pe-acolo sau vor lua distanță. Zic și eu, nu dau cu parul 🙂

Marita Doamna, asa cum te stiu si o adevarata Patriarha, deci asa cum ai spus Vă rog să fiți lucizi, raționali și să nu considerați că ceea ce veți citi mai jos este un atac la voi, cititorii.., asa, deci nu inteleg de ce ar trebui sa-mi fac probleme, nu?! 😀 uite, cineva a adus un cos cu bunatati, vad si un cozonac acolo, e…pudrat bine, ce dai asa din sprancene, as traduce cu o invitatie a ma infrupta din el, da’ mai apuc sa articulez f’un cuvant dupa?! )))

@scorpio:
Scrie foarte bine si foarte documentat, ca sa nu mai spun ca mestesugeste foarte bine cuvintele. Aproape ca nu exista blog atat de ingrijit lucrat.
Si pe mine m-a mancat limba atat de tare incat am scris un articol, atunci cand s-a intamplat. Apoi mi-am dat seama ca as fi fost mai intelept daca stergeam cu buretele acea intamplare.
Oricum, citesc si acum cu placere blogul respectiv, la fel ca si cum as citi o carte pe care nu te induri sa scrii nici cu un creion fin.

Mana nici eu nu am avut moderare la inceput, am introdus-o apoi, tocmai pentru “laturi”. eu le vad dar macar nu mai las sa le zgarie ochii si la vizitatori, deci pot zice ca cei care avem moderare ne gandim in primul rand la cititorii pe care-i avem. Ok,a doua regula pe care de fapt a fost chiar prima din primele zile in care mi-am facut primul blog a fost sa pastreze un limbaj civilizat,iar ea exista si acum in subheader. a treia regula e sa nu-mi comenteze anonim, daca nu ai atata timp sa scrii cateva caractere pentru ID da lasi un comentariu cat un carnat, eu nu te pot intelege, iar restul, e drept ca nu sterg din orice motiv comentarii, dar daca vreau sa o fac pentru ca mie nu mi-a placut acel comentariu o fac, doar eu sunt “imparat” pe blogurile mele. hai ca mai vorbim )))

Poate din cauza meseriei,poate din cauza educatiei,sunt total de acord cu anumite reguli,proceduri,standarde,pe care sa le impuna cineva,insa acel cineva sa isi asume totala responsabilitate,in cazul,in care,se dovedeste ca nu a gasit cea mai buna procedura/regula intr-un anumit caz,sau mai multe.De asemenea,foarte important este si gradul de intelegere,rationare al celui care aplica acele reguli.Receptorul este foarte important si el,deoarece,de multe ori,mesajul nu este ascultat,inteles,sau,de ce nu?este total ignorat.
Cred ca,de cele mai multe ori,cei 7 ani de acasa,dramul de bun-simt al fiecaruia ne ajuta sau nu in convietuirea noastra de zi cu zi,fie ca e vorba sa respectam reguli cu privire la circulatie,fie ca respectam regula de a inchide tel in banca sau avion,fie ca respectam decizia titularului de blog de a comenta scurt,la obiect,fara injurii.
Ori,din pacate,problema noastra majora,ca natie,este tocmai lipsa acestui minim bun-simt,acel tupeu bazat pe bani,relatii,carnete de partid,care ne permite sa ne comportam anti-orice regula,cu scuza:’Lasa,ba,ca merge si asa!’

Fiindcă tot a scris Cabinetul nr. 1 un comentariu mai sus şi fiindcă tot nu am cum să-i răspund direct:
– Proprietarul face regulile, cine nu le doreşte e liber să plece.
Perfect de acord.
– In cazul domniei sale nu am reuşit să înţeleg absolut nici o regulă în afară de aia cu: aşa vrea muşchii mei.
De acord sau nu – trebuie respectată şi asta. Dar aici se aplică alt principiu: Dacă-i ordin, cu plăcere !
(Scuzaţi, am o problemă cu tastatura asta, nu găsesc ghilimelele).

Multumim pentru atentia acordata si pentru calitatea discutiei. Suna ca naiba dar e sincer.

Florin, pentru cei cu bloguri citite/comentate este o reală problemă gestionarea comentariilor. Aproape că trebuie să recitim teoriile comunicării în grupuri 🙂 Sper să ajungeți la consens cu cititorii voștri. Eu am apreciat sincer setul de reguli pe care l-ați publicat. Cum am spus, mi se par de bun simț și foarte oportune. Și cred că toți cei ca voi, cu blog de succes, au avut de-a face, la un moment dat, cu o situație similară și apeciază încercarea voastră.

@Florin: done.

Degeaba regulile! Dacă nu ştiu să-şi impună singuri reguli elementare de bună convieţuire (chiar şi în virtual sau mai degrabă acolo, unde nu trebuie să-ţi arăţi muşchii, nimeni nu te vede, da?! 😉 ) crede careva că vor respecta câteva înscrisuri bine intenţionate? (în eventualitatea că s-ar strădui să le şi citească 😛 )

P.S. Aţi pomenit de chei, Mărita noastră? 😛 Să înţeleg că s-o durigat pe trepte ştim noi cine şi putem sărbători? Nu?! Atunci, ruginească mai bine, io nu le scot nici mort. 😉