Deși nu ne place să privim în urmă și să punem cap la cap… Pe zi ce trece, sunt tot mai convinsă că nu mi se întâmplă nimic așa, de care-o fi. Că atunci când cunosc o persoană, cu siguranță cineva, acolo, sus, a aranjat lucrurile astfel încât să ne intersectăm: căci va avea un impact asupra mea. Când mi se întâmplă ceva, nu se întâmplă fără nicio logică: peste ani, punând cap la cap, o să-mi dau seama că nu a fost degeaba. Se închide cercul.

Astăzi am avut un astfel de moment, în care am pus cap la cap niște lucruri. Întâmplarea (s-o numim așa) a făcut ca un comentariu pus de doctorultau (cel care cred că a venit aici, pe blog, de câteva zile abia) la articolul anterior să sune așa:

estimp, un alt artist român are nevoie de ajutor:
http://desprecancer.wordpress.com/2010/09/03/iar-saxofonul-va-cinta-din-nou/

Și-atunci mi-am amintit că despre DAX am scris acum doi ani. Puteți citi aici povestea mea. Și îl puteți asculta cântând la saxofon. (Din păcate piesa pusă de mine atunci nu mai este disponibilă pe trilulilu, Dar sunt disponibile altele). Pe vremea când saxofonul cânta încă… Saxofonul nu mai cântă… momentan. Pentru că marți e o zi grea pentru DAX. Și, pentru a o depăși, are nevoie de bani. Într-un timp scurt. Sunt doar câteva zile…

 

Donaţiile se pot face în conturile:

RO52RNCB0087050428350002 (EUR)
RO79RNCB0087050428350001 (LEI)

Titular cont: Nedelcu Gina Manuela
Deschise la BCR Sucursala Pantelimon

 Nu știu dacă DAX – Dan Nedelcu – își mai amintește că, înainte de a-și lansa albumul, într-o iarnă, înainte de Crăciun, Robert R. a venit la studio și a luat un cd nelansat încă. Și i-a cerut o dedicație, căci altfel nu putea oferi cadoul. O dedicație scrisă cu mâna dreaptă. Cea care acum are probleme și trebuie operată. O dedicație… pentru mine…

 

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.