Astăzi este… // 27 August 2010
… ziua de mâine pentru care te îngrijorai ieri.
Dar ziua mea a fost ciudată. Cineva, după o discuție, la plecare, mi-a spus: ”Păstrează-i aproape doar pe oamenii care țin cu adevărat la tine”. Și asta m-a pus pe gânduri. Cum, nu asta fac? Ba cum să nu! Ei, bine, a mai trecut vreo oră și sfatul său mi-a revenit în minte. Și am început să-l răsucesc pe toate fețele. Până la urmă, omul ăsta are dreptate. Privește din exterior, e lucid, mă cunoaște de multă vreme. Mă observă. Încep să analizez. Cât timp pierd cu te miri ce… Hmmm… Timpul meu nu-i prețios? Ba e, că am trecut de jumătatea vieții! Energia mea merită consumată pe te miri ce altceva? Hmmm… nu merită, că ar trebui să îmi văd strict interesele și să fiu al naibii de egoistă. Inteligența mea nu e una care să producă lucruri folositoare mie? Hmmm… Ba e, că producând pentru alții, mă neglijez pe mine. Doamne, câtă dreptate avea omul!
Hmmm… dar oare cine ține cu adevărat la mine? Pot fi sigură că nu mă mint? Da, în cazul familiei (mă rog, al famillor reunite: a noastră, a lui, a mea). Și în cazul câtorva prieteni extrem de apropiați, pe care îi interesează și când mă doare capul, și când întârzii la școală, și când am de luat o decizie mai grea, și când am timp de pierdut. Nu trebuie să le spun eu, căci ei simt când e ceva cu mine. Bine, bine, dar și eu simt când e ceva cu multă lume! – mă revolt eu, în gând. Și – sinceră cu mine până la capăt – îmi recunosc că nu întotdeauna există reciprocitate. Adică nu în cazul tuturor celor pentru care eu îmi consum timp, energie, inteligență. Deci R. avea dreptate până la capăt: nu toți cei cu care interacționez (social) țin cu adevărat la mine. Și viața mea a trecut de jumătate. Astăzi e din nou ziua de mâine pentru care mă îngrijoram ieri. Lucidă, încep să țin aproape doar cu unii. Fără să mai fie nevoie de SWOT. Doar cu cei care merită.
