Am fost jumatate de zi la Cannes. Înainte, am întrebat niște prieteni care locuiesc în Monaco (nu-s persoane publice, nu-i mai căutați!) dacă merită să pierdem timpul. Ei, bine, am văzut cum colțurile gurii le pleacă în jos, cum fac pauză, trag aer în piept și, apoi, aproape au șoptit: Hmmm… e cam ca la Olimp! Chiar vreți să pierdeți vremea?

Cuuum? Mintea mea nu putea să priceapă. Am atâtea cunoștințe de-a dreptul încântate de Cannes, atâția prieteni! Chiar și acum sunt câțiva pe-acolo! Și se tot duc! E celebru! În mintea mea, Cannes suna ca o destinație exotică. Credeți-mă, inițial i-am suspectat că, de la înălțimea banilor lor, totul le pute. Și chiar începusem să persist în idee, până când am ajuns… Din păcate, dacă aș fi venit întâi la Cannes și apoi aș fi mers la Monaco, probabil aș fi rămas cu altfel de amintiri. Dar așa, când vii de la perfecțiune la ceva ce vezi pe Litoralul românesc…

De ce nu mi-a plăcut? Pentru că au străzile cam cârpite până ajungi pe Croisette (cum le știm și de-acasă), pentru că toate clădirile din oraș sunt cam neîngrijite, unele sunt spoite ca blocurile lui Vanghelie de pe Calea Rahovei (și nu mă refer la culoare, ci la calitatea lucrării și aspect), pentru că plaja – deși lată – e îmbâcsită cu lume care stă alternativ pe șezlonguri și prosoape (hehe, Plaja de Palma e altceva!), într-un haos și o înghesuială de nedescris, pentru că hotelurile de la mare mi-au amintit de cele din România, pentru că celebrul Palat al Sporturilor se vede ca o hală/cam ca o autogară (scuzați, sediul BMW din Băneasa, tot din oțel și sticlă, e mai palat decât palatul lor), pentru că celebrul covor roșu/red carpet e o nenorocită de mochetă de proastă calitate, plină de praf, gunoaie și extrem de tocită, pentru că e aglomerație pe stradă, cu multă lume de calitate îndoielnică și care vorbește tare, se împinge, târăște copii și cărucioare (în resorturile din Antalya oamenii sunt mult mai bine îmbrăcați și muuult mai civilizați, deși cineva îmi spunea că aici vin oamenii cu bani… What?!), pentru că zona de case din oraș e aproape pustie în timpul zilei, chiar sinistră, iar cealaltă zonă, cu blocuri, e atât de comunistă, încât mi-a amintit de cartierele muncitorești Berceni etc, pentru că magazinele de firmă sunt sau cam goale, sau cu câțiva ruși zgomotoși, pentru că la limita plajei sunt restaurante/terase unde stai să mânănci în timp de la câțiva metri de tine oamenii își fac duș, pentru că sunt distracții ieftine, gen carusel și totemuri/siluete metalice ale diverselor personaje din filme, în care te integrezi pentru a face poze (tot distracție pentru oameni modești rămâne!), pentru că… pentru că…

Ce mi-a plăcut? Vegetația. Dar nu-i nici o noutate. Asta e zona. Acum, că am experiența mai multor destinații mediteraneene celebre, dacă ar fi să aleg între Cannes și Palma de Malorca, aș alege cu ochii închiși Mallorca. E mult mai elegant, mult mai aerisit, nu sunt hârtii pe jos, nici alte mizerii, infrastructura e mult mai bine gândită, totul e mai ordonat și sistematizat. Iar celebra Croisette e net inferioară Palmei, cu al său Paseo Maritimo. Fără glumă! Iar mare, yachturi, vegetație și vapoare vezi oriunde în zona Mediteranei. Cât despre atracții, incomparabil. Sper să nu jignesc dar, de câte ori am fost în Franța, m-a izbit asemănarea cu România: cam murdar, cam delăsare, cam de mântuială… La ei, cu multă spoială. Noi încă n-am ajuns acolo…