În dialectul local, Monaco se spune Munegu. Este a doua cea mai mică țară din lume, dar lider mondial când vorbim despre lux și bani. Aici te întâlnești pe stradă cu milionarii planetei. Sau la restaurant. Sau îi recunoști în mașinile lor Ferrari, Lamborghini, Rolls Royce, plimbându-se pe șosele. Ca oamenii normali. De altfel, cred că ei toți, bogații lumii, abia aici trăiesc într-o lume normală, care îi ierarhizează. În țările de origine sunt sus, în top. De acolo totul se vede la dimensiuni liliputane. În Monaco sunt ei între ei, unii mai bogați, alții mai puțin. Comparația se face între mărimea bogăției, nu ne alegem ca sistem de referință oamenii care trăiesc din leafă. Cum spuneam, mi-a plăcut enorm. Nu e nimic ostentativ. Acolo totul e de-o normalitate extrem de evidentă. Nu face nimeni paradă cu mașina lui de sute de mii, cu barca lui de milioane, cu poșeta de zeci de mii. Sunt pur și simplu. Și nimeni nu se uită chiorâș. Mi-e clar că niciodată nu voi ajunge să locuiesc acolo – să-i mulțumesc lui Dumnezeu că am ajuns ca turist! – dar Monaco e pe gustul meu. Mi-ar plăcea să trăiesc în Monaco, în liniștea aia și cu discreția cu care tăiesc atâția oameni bogați acolo. În siguranță, căci totul e supravegheat cu camere video și nu există infracționalitate gen furturi, mașini sparte etc.

M-a impresionat că, pe cei cca 2 km pătrați, nu am văzut un centimetru lăsat de izbeliște. Totul îngrijit, flori, iarbă, ziduri îmbrăcate în plante agățătoare, pereți verzi, grădinile din balcoane.

\"\"

Monaco este, în mare parte, așezat pe munte, pe niveluri ca niște terase. Sunt câteva șosele paralele cu țărmul mării, la înălțimi diferite. Între ele, săpat în piatră, este un sistem de ascensoare publice și gratuite care te duc, în câteva minute, de la bază până la ultimul nivel. Perfecțiune, cum spuneam în titlu…

Ne întrebam cine guvernează, dincolo de familia princiară. Ei, bine, există un guvern (Consiliu de Guvernământ), condus de un Ministru de Stat (ales de suveran dintre mai multe nominalizări ale Guvernului francez. Ministrul de Stat este, deci, cetățean francez!)

\"\"

Deși populația este formată, în mare parte, din rezidenți, copiii tot trebuie să meargă la școală. Astfel, în drumurile noastre, am ajuns în zona Liceului Abert I (singurul liceu teoretic din Monaco) și în port, unde se remarcă, într-o clădire roz, școala internațională.

\"\"

Să vă mai spun despre infrastructură? Despre cum circulă autobuzele? Despre trotuare și servicii? Perfecțiune, cum ziceam… Aș mai spune câteva cuvinte despre Palat. Aflat în zona veche a orașului (evident!), Monaco Ville, în vârful unui deal/munte,

\"\"

nu e foarte mare, nu e opulent.

\"\"

 Dar are o vedere superbă asupra întregului oraș (am pus la articolul anterior o poză de-acolo!).

 \"\"

Din piața din fața lui coboară străduțe pline de farmec, cu magazinașe și restaurante. 

\"\"

Iar garda la palat este asigurată de ei.

\"\"

Evident, nu pot să închei postul fără să amintesc Cazinoul

\"\"

și Cafe de Paris, unde oamenii stau pe terasă, admirând fetele și mașinile.

\"\"

Căci, în cele viitoare, voi vorbi despre altceva.

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Categorii: Agățați pe hartă