Am găsit-o foarte zgomotoasă. Și cu valuri, dar asta știam. Alte mări la care am fost în ultima perioadă nu au valuri. Dar cele care mi s-au întipărit în minte în copilărie sunt tot acolo. În schimb, la început m-a deranjat zgomotul. Chiar dacă marea era relativ liniștită, vuia. M-a obosit. Aproape că-mi doream să se facă liniște. Să oprească cineva sonorul. Firesc, nu s-a întâmplat asta. Am mai găsit plaja mult mai îngustă. Incredibil! Plaja lată de la Mamaia, de acum câțiva ani, e dulce amintire. S-a erodat, a înghițit-o marea. Problemă de ecologie, deh! Mirosul nu m-a deranjat. Nu erau nici scoici moarte și intrate în putrefacție, nici alge. Curățel, aș zice. Cam neîngrijit nisipul – plin de scoici sparte, care te înțeapă la tălpi. Mai ales pe mine!!! În România, nu se practică o curățare a nisipului ca în alte țări. Cu utilaje, site, cernere. În rest, lume de toate felurile, cluburile de fițe pline ochi, vedete de Dorobanți, ceva piscine (care nu erau pe vremuri), aceleași distracții de doi lei pentru publicul larg, aceleași distracții ca în București pentru turiștii VIP de weekend. Și un drum de 6 ore și jumătate la întoarcere, care mă face să mă gândesc bine dacă data viitoare mai merg sau dacă, nu cumva, mă întorc în altă zi decât duminica.

\"\"

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.