Relațiile adictive sunt cele care te limitează. Nu te lasă să crești. Îți pun bariere. Nu te lasă să fii tu însuți (în termeni științifici, asta se numește ”dificultăți în stabilirea granițelor Eului”). Au scopul să te schimbe. Să fii altceva – așa cum te vrea partenerul, nu cum ești tu, în mod natural. În relațiile astea se joacă jocuri psihologice. Jocuri de putere. Cum, nu știați că există așa ceva? Jocurile puterii sunt comportamente manipulative, care încearcă să mențină inegalitatea în cadrul relației. Unul dintre ei să fie mai puternic. Să domine. Să controleze. Să-l controleze pe celălalt (nu atât fizic, cât emoțional). Iar jocurile de putere nu se întâlnesc numai în cadrul relațiilor de felul ăsta, ci și în familii, între prietenii etc. Oare nu asta fac părinții cu copiii? Oare nu în copilărie se învață lecția? Abuzurile verbale, intimidarea, agresivitatea (sub justificarea că ești doar hotărât), a nu răspunde la nevoile și dorințele celuilalt, a pretinde, a încerca să-l schimbi pe celălalt, a-l judeca sau a-l persecuta pe partener sunt doar câteva dintre jocurile puterii. Atât de comune…

Deși sunt foarte multe de spus despre relațiile adictive, voi mai aminti doar faptul că, aici, n-o să întâlnești niciodată altruism/dăruire spontană, ci condiționare, chiar dacă nimeni nu vrea să recunoască asta. Actul dăruirii este făcut pentru a primi ceva în schimb, mergându-se pe principiul ”dacă voi face ce trebuie, voi obține ceea ce îmi doresc”.

Despre așteptarea recunoașterii și aprecierii din partea celorlalți, despre teama de a fi abandonat în despărțirile de rutină, despre a pretinde și a aștepta dragoste necondiționată etc găsiți, pe larg, în carte.

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.