Matinală, despre VFM // 4 July 2010
În timp, mi-am construit niște tipare. Mă trezesc, oricum, înaintea băieților, îmi iau o cutie cu suc (haha! Șeftali Nectari sau Vișne Nectari) din minibar, ies în balcon și privesc fără orizont. E liniște, marea e albastră, cerul la fel. Cândva apar în larg, în convoi, bărcile care merg la pescuit. Văd avioanele care se ridică sau coboară spre aterizare pe aeroportul aflat la 10-15 km de aici. Deja știu că un pic mai târziu le voi vedea la intervale mici: 30 de secunde sau poate un minut. Prin câte un balcon apare vreun matinal. Ca mine, așa… Nimeni nu se grăbește să iasă dimineața la plajă. Șezlongurile sunt aliniate, totul pregătit pentru o zi ca oricare alta: călduroasă, senină, lipsită de isteria și nenorocirile pe care le-am lăsat acasă. Aici, timpul are altă dimensiune: cea a vacanței.
Deși sunt mulți români în hotel, sunt mult diferiți față de cei din anii trecuți. Mai puțin invazivi, mai eleganți, negălăgioși. Iar personalul hotelului (e a treia oară când venim aici, dar nu consecutiv) a învățat câteva cuvinte în limba română. Pe care omuleții ăștia le spun zâmbind cu gura până la urechi. Nu mai spun Hagi, ci mulțumesc, salut, ce faci?. Încearcă să lege o conversație binevoitoare cu tine. Serviciile – exact cum le știm. Ce să reproșezi?