În timp, mi-am construit niște tipare. Mă trezesc, oricum, înaintea băieților, îmi iau o cutie cu suc (haha! Șeftali Nectari sau Vișne Nectari) din minibar, ies în balcon și privesc fără orizont. E liniște, marea e albastră, cerul la fel. Cândva apar în larg, în convoi, bărcile care merg la pescuit. Văd avioanele care se ridică sau coboară spre aterizare pe aeroportul aflat la 10-15 km de aici. Deja știu că un pic mai târziu le voi vedea la intervale mici: 30 de secunde sau poate un minut. Prin câte un balcon apare vreun matinal. Ca mine, așa… Nimeni nu se grăbește să iasă dimineața la plajă. Șezlongurile sunt aliniate, totul pregătit pentru o zi ca oricare alta: călduroasă, senină, lipsită de isteria și nenorocirile pe care le-am lăsat acasă. Aici, timpul are altă dimensiune: cea a vacanței.

Deși sunt mulți români în hotel, sunt mult diferiți față de cei din anii trecuți. Mai puțin invazivi, mai eleganți, negălăgioși. Iar personalul hotelului (e a treia oară când venim aici, dar nu consecutiv) a învățat câteva cuvinte în limba română. Pe care omuleții ăștia le spun zâmbind cu gura până la urechi. Nu mai spun Hagi, ci mulțumesc, salut, ce faci?. Încearcă să lege o conversație binevoitoare cu tine. Serviciile – exact cum le știm. Ce să reproșezi?

În doi ani, de când n-am mai fost aici, s-au produs schimbări. Deși e hotel de 5 stele cu absolut tot ce-i trebuia, a mai apărut un bar între palmieri, afară. Oamenii nu stau pe loc. Se mișcă. Investesc. Trotuarul care duce la mallul aflat la câteva sute de metri s-a transformat în alee de promenadă. Lată, pavată cu ”biscuiți” roșii. Peste stradă, mult mai multe clădiri. Dacă cum 4 ani, când am venit prima dată, erau numai 3 blocuri, acum s-a făcut un cartier întreg. Cu spațiile comerciale aferente, amenajate la parter. Și cu un nou mall – Migros – vizavi. Totul e dinamic, se schimbă, se dezvoltă. Chiar și traseul pe care am venit de la aeroport era altul decât acum 4 și acum 2 ani: s-a mai construit o șosea, prevăzută cu șanțuri mari, pentru colectarea apelor. Infrastructură, deci. Dar nu mă surprinde nimic. Pentru Turcia, turiștii sunt importanți. Iar turiștii simt asta. Și se întorc aici. Ca noi, așa. Pentru că aici știi pe ce contezi: value for money*.
* VFM – aici
If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.