Chestie de comunicare si public relations la nivel de stat.
Nimic mai mult.

La nivel individual, Marian…

[…] taman cea despre care vă scrisei ceva mai sus. Amintiţi-vă cu câtă uşurinţă a deturnat şi deturnează absolut toate dezbaterile defavorabile (invocând adaptarea clasicei expresii de banc “voi […]

O sa se vorbeasca din ce in ce mai mult, in conditiile in care, din zi in zi, raman tot mai putine gratuitati. Si vorbitul este gratis.

Nu mai muncesc prea multi in tara asta, in parte, si pentru ca nu prea mai au pe unde.

Mana, am vazut si io pe niste unii, ori erau foarte destepti in cap, ori erau dusi, da’ rau! stai ca nu m-am edificat…da’ m-am gandit ca ar fi util daca producatorul ar pune langa paharu’ cu apa, pe-o farfuriuta, niste extraveral, pentru invitati! da, si moderatoru’, sigur ca da, sa fie atent si sa le faca semn sa-l ia… ))

Eu nu zisai nimic, tre remediat 😛

Dar eu citesc zilnic pe ziare.com niște comentarii/analize interminabile ale cititorilor care iau atitudine… =))

Unde, Mana? În România? Ţara aia în care trăiesc nişte oameni pe care i’am auzit spunând că “dacă ne dădea mai multe ore de program la televizor şi nu raţionaliza mâncarea, Ceauşescu mai trăia mult şi bine”?
Da, ai dreptate. Papa & supapa!

Cât despre paranteza ta: mă pregăteam să scriu un post despre “românii orişiunde cresc”. Un post în care mă’ntrebam cine a mai rămas în ţară, să sufere de pe urma guvernanţilor, de vreme ce mai că nu există tramvai sau metrou în Europa să nu se audă vorbindu’se româneşte.
Şi’au rămas să muncească numai jigodiile alea afurisite care câştigă bani produşi, nu subvenţionaţi, de la patronul străin – şi pentru care sunt priviţi cu ură de ceilalţi, că, deh, decenţa într’ale traiului nu e decât un moft de lux. Ia să se mulţumească şi ei cu live-urile de pe coridoarele Parlamentului şi cu mâncarea din belşug de la hipermarket! ‘r’aţi ai dracului de curviştini/e 😀

Şi, iaca, mi’am dat şi eu cu părerea. Am intrat în rândul lumii! 😉

C, uite că acum au muuulte ore de program la televizor :)) Stai să mă lămuresc cum ne poziționăm noi doi: tu trăiești în străinătate (vorbești românește în metrou/tramvai?), eu sug sângele poporului pe-aicea :))
Aștept să scrii postul ăla și să-ți pun link 😀
(Hmmm… O întrebare personală: Viena sau… ? 🙂 )

eh, Viena fu doar un alt episod din foiletonul “ne iubim la jumătatea distanţei, prin toate b&b-urile Europei”

nu vorbesc română în tren/tramvai/metrou decât în gând, conspectând ambientul pentru seria de postări “clasa a II-a” 😉
şi de teamă să nu se trezească vreunul că bagă capu’ntre umeri, cât să nu se prindă nimeni că şi el e român 😀

iar tu ai rămas acolo pe motiv de imaginea din linkul pe care l’am ataşat semnăturii mele
cineva trebuia să facă şi munca aia, nu? 😉

da’, a propos, de ce îmi inspiră fotografia ilustrarea ideală a pretenţiilor instituţionale româneşti de solidaritate?

:)) :)) :))
Eu sunt slabul ăla de 50 de kile care lucrează în mediul privat (chiar 50 am! =)) ) și-l ține în spate pe omul gras, de 200, că așa ne-a spus nouă Domnul Președinte!

La tine s’a gândit! Că, na, eşti doamna Tonomatu’ cu euroi. Vorba aia: în spatele oricărui bărbat de succes e o femeie care dă ochii peste cap! 😀

Eu am tăcut de mult :)))

Foarte reuşită descrierea cu aburii, carnea aţoasă şi tăierea ei fără eforturi din farfurie. Intenţionat ni se dau spaţii uriaşe(Internet, TV, radio, telefoane în direct) de logoree şi gargara verbală pt a uita de celelalte probleme. Na, cum zicea Creangă: “…ţiganu’, când ii este foame cântă”, românul, vorbeşte mult şi aiurea despre nimic. Poate, poate o amăgi stomacul de la atâta mişcare a maxilarelor. E şi datu’ cu părerea un placebo pt mâncare.

[…] taman cea despre care vă scrisei ceva mai sus. Amintiţi-vă cu câtă uşurinţă a deturnat şi deturnează absolut toate dezbaterile defavorabile lui şi cauzei (invocând rapid adaptarea clasicei expresii […]

Cine-i mai citeşte? 😛

Cînd am zis ce am zis mai sus m-am sprijinit pe următoarea afirmaţie:
“Pe undeva, cred că toată această libertate a cuvântului este chiar încurajată.“
Da ! Aşa este. Unul care înjură se mai potoleşte şi nu mai găseşte resurse pentru o critică la obiect. Abia acum m-am lămurit de ce sunt eu blocat pe anumite bloguri.
Subscriu şi la ce a zis domnul Moraru Stefan puţin mai sus.

Guvernanţii deştepţi ar trebui însă să extragă nişte idei utile din tot ce se spune. Nu odată oamenii simpli au avut idei geniale.
Iată de ce nu sunt chiar de acord că nu trebuie să mai comentăm. Ba da, sa comentăm, să ne dăm cu părerea, că avem libertatea de a o face. Dacă mai avem şi discernămînt e chiar bine.
Bănuiesc că unii ziarişti sunt nervosi că li se ia pâinea de la gură dar asta este, lumea evoluează.

Si un PS: blue, DOUĂ de Extraveral. Unul pentru invitat şi unul pentru moderatorul însuşi (sau moderatoarea însăşi, după caz).
Se poate lua şi preventiv, e chiar mai bine.

As vrea sa te intreb ceva. In modul in care economia actuala avanseaza (sau se duce la naiba in cazul nostru) crezi ca va incepe o noua revolutie? Crezi ca atunci or sa inceapa acei caini sa latre si sa nu se lase pana cand scapa de acest guvern si de presedinte?
Demnitarii par sa arunce vina unul pe altul. Fiecare da din umeri. Muc cel Mic si-a asumat raspunderea. Lumea in cine trebuie sa dea cu pietre? Numai in el sau si in ceilalti?

asteptam. asteptam.

marian s,
daca tu tii neaparat sa faci analiza pe text, e ok.

[…] Mana Ciutacu – * Pe undeva, cred că toată această libertate a cuvântului este chiar încurajată. Ca și cum cineva ar ridica un pic capacul de pe oală, să iasă aburii suplimentari, apoi lasă fiertura la foc mocnit… Că doar așa se pătrunde bine carnea tare și ațoasă și poți s-o tai, pe urmă, în farfurie, cu lingura… * […]

Surprinzator, tot o vorba romaneasca e ai “vorba multa, saracia omului”