Fie ca lumina… // 3 April 2010
De două zile sunt foarte ocupată: mănânc și dorm. Dorm și mănânc. Am nevoie. De ambele. N-am răspuns la mesaje (și curg, pe telefon!), n-am trimis mesaje. O s-o fac zilele viitoare, probabil. Fie ca lumina…
Mai e un pic și ieșim la slujba de Înviere. E munte, noaptea e frig și eu (iar) am doar haine de primăvară cu mine. Nu-i nimic. Fie ca lumina…
Nu mai simt magia sărbătorilor ca în alți ani. Nici de Crăciun și nici de Anul Nou n-am mai simțit-o. Oi fi eu defectă… Fie ca lumina…
Nu miroase a pomi înfloriți și a cozonac cald, cum știam din copilărie. Paștele ăsta parcă a venit cam prea devreme, prea în iarnă. Fie ca lumina…
Toate urările primite sunt la fel. Paște fericit… Lumina sfântă a Învierii…. Paște liniștit… Fie ca lumina… Important e că sunt oameni care, în momentele astea, s-au gândit la mine. Una singură iese din tipare: Nu opriți o binefacere celui ce are nevoie de ea, când o puteți face. Nu ziceți aproapelui vostru ”Du-te și vino iarăși; îți voi da mâine!”. Păstrați în inimă și în minte învățăturile lui Isus și ele vor da viață veșnică sufletului vostru.
Fie ca lumina…
