In fiecare dintre noi zace o Penelopa, fie ca suntem femei sau barbati. Care asteapta ceva. Un Ulysse ratacind pe mare, o intamplare fericita, un castig la Loto care sa-i schimbe viata, o bucurie marunta sau cine stie ce succes. Sau, poate, iubirea vietii. Discutam zilele astea cu cineva care imi spunea ca a fost iubirea vietii cuiva, iar celalalt a fost iubirea vietii ei. Iubirea vietii cu reciprocitate. Cu toate astea, constienti fiind, vietile lor au curs separat, fiecare facandu-si propria familie, iar la momente de restriste s-au amestecat din nou, iar s-au separat… Si tot asa. Cand la distanta, cand aproape. Amestecati, cum spuneam. Dar mereu gandindu-se la ce inseamna unul pentru celalalt, mereu apeland la celalalt cand viata ii arunca intr-un colt. Bilanturile si retrospectivele se fac numai in momentele in care coltul unuia devine din ce in ce mai mic si mai intunecos. Atunci apar regretele, atunci iti recunosti unde ai gresit si iti dai seama ca timpul curge si ca, daca ai fi stiut dinainte, ai fi facut altfel…

Penelopa din fiecare asteapta. Uneori, trece nazuroasa pe langa si ramane cu mana intinsa, ca a Regelui Lear. Alteori, nu. Dar sigur asteapta. Poate un Ulysse ratacind pe mare, o intamplare fericita, un castig la Loto care sa-i schimbe viata, o bucurie marunta sau cine stie ce succes. Sau, poate, iubirea vietii…


Asculta mai multe audio Muzica

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.