Am primit şi eu azi un text asemănător de la Simona. Este un proiect foarte interesant şi am recomandat cartea lui Dan Mircea Cipariu, pentru noul lui site “Agenţia de carte”.

Citit, distrat, mirat. 😛
(Mai?!) avem adolescenţi veseli?! 😉

Si, de unde cumparam cartea? 😀

Un ochi râde, celălalt plânge…
Mă bucură şi dragu-mi e orice zămislesc puii de zâmbet, că-s copii, tineri adolescenţi, zâmbetul lor ne zâmbeşte pe noi, merită susţinerea noastră şi felicitări !
Făcusem şi eu cu copiii instituţionalizaţi o revistă, ei, redactori şi…. îmi lipseşte! Şi lor şi mai mult ! Mămicuţa lor de lupte cu sistemul!
Frumos gestul vostru de-ai încuraja, e important pentru ei, mai important decât s-ar crede. Felicitări Împărăteasă!
respecte,
Sibilla

Doamnelor/Domnilor,

din moment ce unul dintre autorii cartii au simtit nevoia sa faca vizibila munca si curajul de a se mandri cu ceea ce au facut, eu, co-autor al cartii si ei, autorii (!),desigur, va stam la dispozitie cu cartea. O puteti primi chiar de la noi.

Codruta Missbach

Doamna profesoara, eu chiar vreau cartea. Vreau sa stiu de unde o pot cumpara sau comanda. Va multumesc mult si felicitari pentru proiect. Bravo.

Nu este destinata vanzarii; de fapt, copiii o vor vinde doar parintilor, pe care cred ca i-au si … jecmanit deja. Puteti sa o primiti in schimb de la scoala, daca veti suna acolo si voi afla cand veti veni. Din putinele pe care le avem va daruim una. In numele copiilor, eu va multumesc. Codruta Missbach

Foarte interesanta ideea. O astfel de experienta ofera unitate grupului, integrare, posibilitatea cunoasterii propriei persoane si a colegilor, transpunerea in cuvinte a opiniilor, ajuta intelegerea anumitor aspecte ale adolescentei… De-as fi avut astfel de profesori in liceu…. Felicitari!

Admirabil… si frustrabil. Oare o sa reusesc sa-mi termin si eu pana la urma cartea…? S

Este admirabil proiectul lor. Încă o dată, vreau să-i felicit, cu atât mai mult cu cât doamna profesoară Codruța Missbach ne-a făcut onoarea de a veni aici, alături de noi. Mi-ar fi plăcut ca, pe vremea mea, să particip la un astfel de proiect. Din păcate, n-am avut ocazia asta. Proiectele noastre se desfășurau vara, în vacanță, în așa-numitele expediții pe munte, când fiecare dintre noi, copiii, aveam câte un rol în cadrul echipei. Îmi amintesc cu plăcere că într-un an am fost sanitarul grupului (mă ocupam de pansat și oblojit!), iar în alt an am fost cronicar (am scris jurnalul și am pus pozele făcute de colegii mei). Hehe! Ce vremuri!

@Tomcat, ce te oprește? În ce țară ai ajuns? Ești deja în America Latină?

Buna seara. Va multumim mult ca va bucurati la fel ca si noi de ceea ce am realizat impreuna cu profa! Asta ne da multa incredere in noi, asa cum si doamna Missbach a crezut.
Prima poza este, cum si scrie sub ea, o poza de familie. Ilustreaza relatia dintre noi si profa, la fel cum o face intreaga carte. Daca nu era comunicare, nu toti colegii se dezbracau de secrete asa cum au facut-o. Ne bucuram ca am reusit sa aratam ce suntem noi cu adevarat, ce simtim, ce gandim… Va multumim inca o data!
Simona Ionescu.

Sunt in Peru. Nava mea face aceleasi 5 porturi prin zona… Cat despre carte, ce sa zic? Am scris 1/5 in 3 ani. Am postat pe blog un eventual inceput pentru partea a 2-a, dar avand in vedere ca e cam a 4-a incercare de a trece la capitolul 2, ar putea sa mai dureze ceva. :)) …De volumul de munca nici nu mai vorbesc.

Cum ziceam si pe blogul Oanei Dobre, imi lipseste enorm prezenta Imparatului pe la Antene. Si de Mircea Badea mi-e dor tare (prea slab netul pentru online shows). Pe de alta parte, nevazand abuzurile si nenorocirile, stresul parvenit e FIX cat trebuie… Deci traiasca blogurile si oamenii care stiu sa scrie! Plecaciuni, Marita Doamna…

Tomcat, și nu ne trimiți și nouă o corespondență din locurile în care ești? Și vreo poză… 🙂
Să căutăm scripturile emisiunilor să le citești? :))

P.S. off-topic: De ce Dumnezeu i s-a lipit Oanei apelativul de “bitch”? Cred ca am vazut-o la 99% din emisiunile S.Z. si niciodata nu mi s-a parut a fi o scorpie – puncta intotdeauna foarte bine, chestionarile pe care le-a facut la telefoanele in direct erau pe cat de indraznete, pe atat de elegante si politicoase, si niciodata nu a lasat impresia ca sustine o idee din orgoliu. Daca Oana e o scorpie, Gadea si Stan sunt diavolul si maica-sa. 😀

😀 Nu, nu, nu… Sunt ca un dependent la dezintoxicare. Incepusem sa si vorbesc ca Badea. Mai bine fara.

De locuri n-am ce sa zic sau sa arat – nu prea vad mare lucru, avand in vedere ca nava este un petrolier care descarca la terminalul din afara portului, deci nu prea ajung pe uscat. Iar pozele-s cam greu de facut – am uitat (si) camera foto acasa… Am vazut peisaje interesante totusi, dar nimic extraordinar – Peru e ca Luna: sterp si cam monoton. Poate am noroc cu schimbul urmator, in vreo 3 saptamani si-mi trimite maica-mea aparatul. Mi-ar face placere sa impartasesc ce vad cu Luminitiile Voastre. 🙂 Dar gata, ca m-am intins si e deja 1 a.m. aici. O zi cat mai frumoasa va doresc! AH! Si la multi ani de 1 martie, cu intarziere!

Uite că nu știu să-și răspund! Ieri m-am văzut cu ea dar era extrem de exuberantă, nici urmă de scorpie! :))
Mulțumesc! 🙂

Loc pentru lectii de canto aveti?… http://www.youtube.com/watch?v=Ks0L0pR8w8w

http://www.youtube.com/watch?v=dBHhSVJ_S6A

http://www.youtube.com/watch?v=SCA_ZrOFDZc

Buna seara din nou! Revin cu un al treilea comentariu pentru a va instiinta ca maine dimineata voi merge la redactia J.N. pentru a va lasa o carte. Numai bine!
Simona Ionescu.

Mulțumesc frumos, Simona. Dar eu nu sunt jurnalist și nici nu lucrez la Jurnalul 🙂 Din păcate, mâine dimineață am program la coafor/cosmetică, așa că nu te pot invita la mine la birou, căci nu știu când termin. Cum nu știu nici dacă ajung la premiile pentru cele mai bune bloguri, respectiv la dubla lansare de carte, cea a Oanei Soica-Mujea și cea a Luciei Verona… Dar dacă vrei să ne cunoaștem, te aștept în orice altă zi. Detaliile le putem stabili pe mail 🙂

Circotasul de serviciu remarca urmatorul citat:

Ea este un fel de Facebook, o carte vorbita in limbajul nostru, al adolescentilor, cu mici tente de “vorbire messengereasca”.

Din pacate micile tente de vorbire messengereasca nu sunt deloc mici. Observ asta la multa lume, inclusiv la fiul meu si incerc pe toate caile sa-l conving ca nu e bine. Dar cind un profesor ofera girul sau unei asemenea carti … hm …
DISCLAIMER: evident ca nu am citit cartea, ma bazez doar pe afirmatia existenta in site.

[…] în cartea victimei, Parfumul văduvei negre. Sunt cincisprezece bloggeri incluşi în carte: Mana Ciutacu, Darius Filip, Isabela, Lucia Verona, Andrei Crivăţ, Shauki, Cella, Arhi, Chinezu, Geocer, Simona […]

[…] Lady Allia, Lalyada, Laura, Gala, Leo, Lilia, Lilick, Lisabeth, Madelin, Madi, Madi, Maminineta, Mana, Manole, Maria, Maria, Matilda, Melami, Metemorfoza, Micaela, Mariana, Mihaela, Mihaella, Mioara, […]

buna seara,
am si eu o intrebare, din cate am inteles din comentariile voaste,cartea nu se poate cumpara! am dreptate?
ok..nu o pot cumpara,dar daca sunt de la att liceu cum pot sa fac rost de ea?
p.s. chiar vreau sa citesc cartea..pare interesanta!
multumesc

SDunt si eu interesat de carte si mai ales de adresa de e-mail a d-nei profesoare C Missbach pe care as dori s-o contactez. Am fost si eu elev la Spiru acum multi ani. Multumesc

Cu stima

nml

V-am trimis mail 🙂