Sinistrați // 7 February 2010
Ăsta e sentimentul care mă încearcă. Mă uit la șoseaua cu 4 benzi care trece pe sub ferestră. Din când în când, apare câte-o mașină. Ezitantă, cu farurile-aprinse. Mă uit pe altă fereastră, spre parcare. Mașinile sunt înzăpezite, zidul alb e până la nivelul portbagajului. Nu știu cum o să ies eu mâine de-acolo… Pustiu peste tot, nici urmă de oameni care să circule pe trotuare. Și așa toată ziua. Toți s-au retras în case, mai ceva ca după Revelion. Stau – ca și mine – la căldurică. Mă întreb cât durează până ce mașinile de aprovizionare n-or să mai poată să-și facă treaba… Mă gândesc că e exact vremea aia când e bine să ai de toate în casă și să nu fii nevoit să ieși după o pâine sau o sticlă cu apă minerală. Sinistrați în propriile case… Confortabile, cu apă caldă și curent electric… Încă…
E, totuși, duminică seara. Familii întregi forțate de vreme să stea în casă. Să aibă, poate, un alt program decât de obicei. Sau nu, ca-n cazul meu: un pic pe net, un pic la televizor, un pic citit… Ah! Mâine seară (zilele astea?!) e concertul Vondei Shepard și eu n-am bilete…
