Zău aşa, Mărită, de ce să punem caru’ înaintea boilor?! N-ar fi mai bine să-şi schimbe jobu’ gunoaiele culese de prin şanţuri şi puse la guvernare? Şi-apoi mai vorbim! 😛

O sa supravietuiasca. Atat si nimic mai mult. Dar nu e important ‘ce o sa faca’ (asta se va rezolva relativ simplu); important este ‘ce o sa traiasca’… ce trairi o sa aiba fiecare, ce o sa simta, ce o sa gandeasca.

Sunt aspecte de care nu aminteste nimeni, dar ele sunt izvorul viitorului. Asa cum stie orice persoana care s-a aplecat asupra fenomenelor sociale, faptele urmeaza gandurilor si sentimentelor. De aceea eu prevad un ‘nor’ de furie, teama, ura, spaima viscerala de parca nu ar fi suficient de intunecata atmosfera din tara aceasta….. iar rezultatul este evident: ziua de maine va fi mai trista ca cea de azi.

E trist sa te pui in locul celor care vor ramine fara job. (Cred ca as prefera sa ma pun in pielea celui care incearca sa faca ceva pentru ei.)

Daca as fi in locul lor…a) mi-as dezvolta hobby-urile si le-as transforma intr-o profesie; b) mi-as aminti ce m-au indemnat cunoscutii sa dezvolt, ce au vazut ei la mine valoros in diferite momente; c) m-as gindi la idei de afaceri pe care le-am auzit pina acum; d)as cauta ceva nou de invatat, un domeniu proaspat in care piata de munca nu este inca saturata.
Pare ciudat, dar exista domenii in care se cauta angajati chiar si intr-o perioada de criza.

Eu cred ca aceasta este o problema falsa si ca trebuie sa avem incredere in viziunea celor care ne conduc si in programul de reconversie profesionala implementat din timp de catre guvernul Boc, ca si in masurile pe care acesta le ia in privinta relansarii economice si a evitarii unui dezastru pe piata muncii… 🙂

Ce stiu sa fac ? Sper ca n-am uitat cum se fac legaturile intre sursa de curent, intrerupator si bec ! 🙂

P.S. Atâta timp cât ştiu vorbi cu Geta, măcar o vadră de lapte pe zi, tot îmi dă. Nuuu, că de muls, n-o mulg io… da’i musai s-o ţin de vorbă, că altminteri îi nărăvaşă. Adică, aş fi bun de distras atenţia când îi de muls o vacă, da? 😛 (Consilier la Cotroceni mă fac! 😉 )

Daca as fi in lotul anului 2010,nu ca as supravietui,dar cred ca o sa ma descurc bine.Dupa parerea mea nu trebuie sa disperi ca o sa mori de foame,atata timp cat ai maini ,picioare si un pic de minte.
In schimb as vrea sa vad cum s-ar descurca cei angajati pe baza de nepotism.?!
Eu merg pe ipoteza ca un picior in fund este intotdeauna un pas inainte!

Asa, rasuciti cutitul! Mi-e drag in fiecare zi sa ma gandesc ca am terminat la fix facultatea ca sa stau pe tusa… Si mai drag mi-e ca acum se cere experienta si la internship-uri 🙂 si in facultate, la marea Universitate Bucuresti, mi se punea banda asta – “ce ma intereseaza pe mine ca vrei sa muncesti? esti la cursuri de ZI, trebuie sa fii prezenta; si, la urma urmei, facultatea de aia se cheama asa, pentru ca e FACULTATIVA, nu te tine nimeni aici!” In condititiile astea nu poti decat sa mai faci pe langa un curs de X, de Y. Doar-doar va aprecia angajatorul ca esti multi-lateral dezvoltat. Dar acum, cand atatia oameni cu experienta sunt si ei liberi pe piata muncii, n-au nicio sansa tinerii absolventi, chit ca inveti repede sa… orice.

Stiu sa supravietuiesc. Sa nu-mi fie teama sa muncesc. Si, nu in ultimul rand sa-mi pun diplomele in cui, la nevoie.

Suna cinic dar nenorocirea unora = bucuria altora.
Ma gindesc sa ofer niste cursuri de supravietuire. Experienta am, slava Domnului ! Am sa incep istoria cu anul 2004, an in care au “zburat“ din Romtelecom vreo 400 de oameni doar in Bucuresti. Cum e atunci cind constati ca meseria careia i te-ai dedicat 22 de ani NU MAI EXISTA ! Da, pur si simplu. E ca atunci cind iei un palarier vestit si constati ca lumea nu mai poarta palarie. Sigur ca poti sa faci croitor din el dar: 1. sunt deja destui croitori si 2. nu e chiar asa de simplu. In concluzie (fiindca promit sa revin asupra subiectului) eu zic sa vorbeasca despre acest lucru in primul rind cei ce stiu despre ce vorbesc. In rest e ca la fotbal: in tribune ne pricepem toti, in fata televizorului suntem de-a dreptul experti dar meciul se joaca in teren.

E greu sa dau dau un raspuns. Daca voi fi in lot voi face un jurnal al somerului…cu stari diverse, depresii, bucurii, cu un vocabular de la civilizat la vulgar samd…dar sper sa nu il scriu totusi…:)

Cred că nu mă sperie nimic,doar să fiu sănătoasă.Când a fost nevoie în cursul vieţii mele răsucite şi pline de neprevăzut am învăţat sa mulg capra,să sap,sa cultiv legume,mama mă învăţase sa pun murături,să fac dulceţuri,sa tricotez şi de câţiva ani am învaţat să-mi tund livada cu omul meu,ştim şi cu ce se stropesc pomii fără ca să-i îndopăm totuşi cu tot felul de chimicale şi cred că mi-aş mai descoperi ceva abilităţi la nevoie.Deocamdată nu se pune problema că-mi pierd serviciul,din cele enumerate mai sus am scăpat de capră dar am găini,câine şi pisici.Ah!Şi nu mai am timp să tricotez,prefer să citesc şi să mă lupt cu internetul din când în când.

Hehehe, eu cu asta ma ocup printre altele: consultanta pe parcurs profesional si reorientarea carierei . Mai simplu, vine omul cu CV-ul si dupa ce-am stat mai mult de vorba ii spun cam ce-ar putea face, cu bagajul de cunostinte si calitati pe care-l are. Verdictele pe care le-am dat corespund 100% ca acuratete, ce-am zis cam aia au facut oamenii respectivi. Sint un soi de Ciresica sau Mama Omida in directia asta, ca deh, tot se poarta. Dupa ce-am vazut mai multe mii de oameni si mi-au trecut prin fata ochilor ‘jde mii de CV-uri cred ca am expertiza si stiu despre ce vorbesc.

@Vulpitza
Presupun ca esential este asa-zisul “interviu” pentru ca un CV poate fi zapacit.
Dar criza n-a afectat si acest post de “mama omida”? Mi se pare ca e stil americanesc sa te duci la un “consultant de orientare profesionala”, sa dai bani ca sa-ti spuna de ce esti in stare.
Daca merge treaba, cum zici tu, ma reorientez daca ajung somer.:))

@alexandrescudaniela Nu a “asa-zis” interviu, e chiar interviu pe bune. Si nu e deloc “mama omida” dupa o experienta de lucru cu oamenii de 7 ani.

[…] edit, la lumina lumânării]: Că tot întrebam pe la începutul anului… Categorii: De sub […]