Boala lui Carre la puterea a patra // 6 January 2010
In prima faza a bolii, cainele are febra, apar scurgeri nazale, ochii sunt iritati si apare anorexia. Pot surveni apoi tulburari digestive (diaree), respiratorii (tuse, pmneumonie), cutanate (crapaturi, pustule) si nervoase. Aceste din urma afectiuni se manifesta in mai multe moduri: tremuraturi, contractii musculare involuntare, paralizii ale membrelor posterioare, convulsii. Odata sistemul nervos al cainelui atins, chiar daca acesta supravietuieste maladiei, el poate ramane cu sechele. Virusul poate provoca o inflamare a creierului, ceea ce duce la un comportament anormal (se impinge in pereti cu capul, miscari dezordonate). (aici).
Mie nu-mi place ce se întâmplă. Am fost și eu, pe la începuturi, prin presă. Apoi, prin natura meseriei, am tot lucrat cu jurnaliștii. Zilnic, aveam teancul de ziare pe masă. Făcea parte din job description citirea lor, dincolo de rapoartele de monitorizare pe care le primeam (și continui să le primesc) de la agențiile specializate. De-a lungul vremii, am răsfoit paginile atâtor ziare și reviste… Căutam subiectele, căutam autorii. Vrând-nevrând, știam cam tot ce e în piață. În paralel, au apărut edițiile online ale ziarelor. Și câteva site-uri – să spunem – de știri. Unele au dispărut, altele s-au consolidat. Ca și ziarele și revistele. Pe criterii economice sau Dumnezeu știe pe ce criterii. Nici nu-i important acum. Dar transformările s-au produs lent, în timp.
Ca niciodată, acum e o efervescență neagră, care pe mine mă înspăimântă. Bine, e neagră pentru cele care se închid – iar azi am citit că s-au suspendat/închis edițiile pe print ale câtorva ziare: Ziua, Cotidianul, Gardianul, Business Standard. Pentru cele care se deschid – și nu pe print, ci în online – niște surogate de ziare (că aia observam și zilele trecute), doar pastilele portocalii sunt efervescente! De bună seamă, nu-s bani pentru ziare tipărite, e mai ieftin să le faci cu o mână de oameni și câteva calculatoare. Și să le actualizezi de două ori pe zi, cum am văzut pe unul din site-uri, la orele 6 și 16 parcă, de zici că-s cefalosporine, căci antibioticele se iau, parcă, mai des!, contrazicând cel mai mare beneficiu al onlineului: posibilitatea actualizării oricând!
Mă îngrozește faptul că presa se reduce cantitativ. Rămân în piață câteva ziare. A patra putere în stat e din ce în ce mai șubredă. Mă îngrozește faptul că, în curând, probabil tot pe criterii economice, vor dispărea și niște televiziuni. Nu mai demult decât azi, citeam știrea că s-a deschis procesul pentru declararea insolvenței postului Realitatea TV. Și mi-e teamă că este doar primul! Că doar e criză și pretextul ăsta e cel mai potrivit. Despre radiouri încă n-am citit, dar orice om întreg la cap, văzând atâtea schimbări în câteva zile, nu poate să nu sesizeze că e o problemă. Și nu mică. Da, câinele de pază al democrației – cum am învâțat în școală, la jurnalism, că este supranumită presa -, e din ce în ce mai anorexic. Îi cad ghemotoace de blană, coastele îi ies prin pielea la vedere, ochii îi curg. Încă mai latră, dar scheaună jalnic când nu te-aștepți. Tremurând din toate încheieturile, abia se mai târăște pe picioarele din față. Cele posterioare sunt deja paralizate…
Chiar cred că are boala lui Carre. Nu știți ce-i aia? Ei, bine, în limbaj popular se îi spune jigodie.
