Mie mi se pare foarte ciudat ce se întâmplă. După ce toată lumea țipă pe unde poate că presa trebuie reformată (ei, nu se știe cum, se caută soluții! Și nu intrăm acum în detalii precum migrarea presei de pe print pe online!), văd tot mai des, în spațiul online, site-uri care se poziționează ca fiind presă de dreapta.  

Chiar ieri citeam despre proiectul numit Madame Blogary, mai demult vedeam pe la Cetățeanu\’ Turmentat linkuri către Riddick și al său blog Prioritate de dreapta… Și lista poate continua. Folosind platforme comune, autorul/autorii adună zilnic ce li se pare lor a fi de dreapta prin presa scrisă, online/bloguri etc. Un soi de raport de monitorizare. Sau, dacă citești arhiva, ți-aduci aminte de almanahuri. Din când în când, autorul vreunui articol se confundă cu autorul site-ului.

La ce bun o astfel de colecție? – mă întreb. Sincer, nu cred că vreunul din ei gândește foarte departe (să aibă vreo strategie pe termen lung sau măcar mediu), astfel încât să fi simțit că acum e momentul să ocupe o nișă liberă în piața online. Nișă pe care, în câțiva ani, să-și dezvolte produsul (căci despre un produs vorbim!), după care să treacă la next step: content pe bani. De altfel, ca model de business este foarte complicat, având în vedere proprietatea asupra articolelor preluate. Deocamdată, nu prea se supără nimeni că i se preiau integral articolele și i se publică prin alte părți, câtă vreme se citează sursa și autorul. Deocamdată, spun! Cât încă ne jucăm de-a baba oarba prin jungla online… Cât încă nu s-a ajuns la informație pe bani și valorizarea drepturilor de autor. Căci despre drepturi de autor vom discuta în câțiva ani și pentru mediul online!

Tocmai de-asta mă gândesc că autorii site-urilor sus-numite, ca și ai altora similare, dar pe care nu le-am descoperit eu, încă, nu fac altceva decât să se joace. Sau să se amăgească. Poate că ei chiar cred în valorile de dreapta – treaba lor! Dar prin almanahurile online pe care le tot updatează, nu fac decât să-și politrucizeze cititorii. Să le întrețină adrenalina la niște cote. Probabil că permisivitatea momentului este cea care contează în – poate (?!) – scopul acestora de a polariza o parte a cititorilor de net. Nu știu. Sau, poate, suntem martorii primului pas  – respectiv educarea pieței – obligatoriu atunci când se introduce un produs nou pe o piață. Habar n-am.

Mă întreb, sincer, dacă chiar or avea obiective (măsurabile într-un interval de timp, ca orice obiectiv!) cu presa asta online de dreapta….

PS – Scuzați termenul inventat politrucizare. Nu există în DEX.

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.